Islanda a respins prin referendum reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană: „Un eșec clar pentru Bruxelles”

• Islanda respinge reluarea negocierilor de aderare la UE – 52,8% dintre alegători au votat „Nu”, față de 47,2% „Da”.
• Prezență masivă la referendum: 82,5% dintre alegătorii eligibili au participat la scrutin.
• Un diplomat european a calificat rezultatul drept „un eșec clar pentru Bruxelles”.
• Islanda rămâne profund divizată: doar cele două circumscripții din centrul Reykjavikului au votat majoritar pentru reluarea negocierilor, în timp ce zonele rurale și suburbiile Capitalei au votat împotrivă.

Islanda a respins reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, într-un referendum marcat de o participare ridicată și de o confruntare strânsă între taberele pro și anti-UE, conform Reuters. Potrivit rezultatelor finale, 52,8% dintre alegători au votat împotriva propunerii guvernului, iar 47,2% s-au pronunțat în favoarea acesteia, în condițiile unei prezențe la urne de 82,5%.

Scrutinul reprezintă o lovitură pentru planurile guvernului de centru-stânga de a redeschide dosarul european și un eșec pentru Bruxelles, care vedea în eventualul vot favorabil al Islandei o oportunitate de a consolida sprijinul pentru extinderea Uniunii într-un moment în care securitatea arctică a devenit o prioritate strategică.

„Acesta este un eșec clar pentru Bruxelles”, a declarat un diplomat european pentru Reuters, indicând problemele legate de pescuit și preocupările privind independența drept factori decisivi în rezultatul referendumului.

Reykjavik, împărțit între oraș și zonele rurale

Rezultatul a evidențiat și diferențele dintre Capitală și restul țării. Dintre cele șase circumscripții electorale, doar cele două din centrul Reykjavikului au votat majoritar pentru reluarea negocierilor. Suburbiile capitalei și regiunile rurale s-au pronunțat în schimb împotriva inițiativei guvernamentale.

Guvernul a prezentat referendumul drept un moment decisiv, susținând că apropierea de UE ar putea oferi Islandei o protecție suplimentară în fața războaielor comerciale și a intensificării rivalității geopolitice din Arctica.

Premierul Kristrun Frostadottir a avertizat înaintea votului că respingerea propunerii va pune capăt dezbaterii privind aderarea atât timp cât actuala coaliție de centru-stânga se va afla la putere.

Pescuitul, linia roșie pentru alegători

Unul dintre cele mai sensibile subiecte ale campaniei a fost controlul asupra apelor teritoriale și al resurselor piscicole. Pentru Islanda, un stat insular cu o populație de aproximativ 400.000 de locuitori, pescuitul are o importanță economică majoră. Industria contribuie direct și indirect cu aproximativ 15% la produsul intern brut și generează circa 40% din veniturile din exporturi.

Susținătorii aderării au argumentat că regulile europene privind cotele de pescuit nu ar conduce automat la pierderea controlului asupra apelor islandeze, în condițiile în care alte state membre nu mai pescuiesc de decenii în aceste zone.

Argumentul nu i-a convins însă pe adversarii aderării. Gudrun Hafsteinsdottir, lidera opoziției și una dintre principalele figuri ale campaniei „Nu”, a susținut că eventualele garanții sau perioade de flexibilitate oferite de Bruxelles nu ar fi permanente.

Dobânzile și costul vieții au alimentat dezbaterea

Dimensiunea economică a fost un alt element central al referendumului. Islanda se confruntă cu inflație și dobânzi ridicate, iar susținătorii aderării au prezentat apropierea de UE și posibilitatea adoptării monedei euro drept instrumente care ar putea contribui la stabilizarea economiei.

Rata dobânzii de politică monetară a băncii centrale islandeze este de 8%, în timp ce rata menționată pentru Banca Centrală Europeană este de 2,25%.

Economistul-șef al sindicatului Viska, Vilhjalmur Hilmarsson, a argumentat că aderarea nu ar rezolva problemele structurale ale economiei islandeze, dar ar putea reprezenta un catalizator pentru o economie mai sănătoasă.

Opoziția a respins însă această perspectivă. Hafsteinsdottir a susținut că problemele economice ale Islandei nu pot fi rezolvate de Bruxelles, ci trebuie abordate de politicienii islandezi.

Controverse de peste un deceniu

Relația Islandei cu Uniunea Europeană este o temă controversată de mai bine de un deceniu. Reykjavik a depus cererea de aderare în 2009, în plină criză financiară, însă un guvern eurosceptic a decis în 2013 să pună capăt negocierilor.

În acest an, Guvernul a readus problema în prim-plan, într-un context geopolitic schimbat. Islanda este membră NATO, dar nu are o armată permanentă, iar dezbaterea privind securitatea sa s-a intensificat pe fondul incertitudinilor legate de angajamentul Statelor Unite față de Alianță.

În același timp, interesul exprimat în repetate rânduri de Președintele american Donald Trump pentru Groenlanda a accentuat importanța strategică a Arcticii și a determinat o parte dintre islandezi să vadă apartenența la UE ca pe un posibil element suplimentar de securitate.

„Rămânem independenți”

Pentru adversarii aderării, însă, argumentele privind securitatea și beneficiile economice nu au fost suficiente pentru a compensa riscul perceput asupra autonomiei țării.

Ragnhildur Skarphedinsdottir, o alegătoare în vârstă de 70 de ani, a declarat înainte de vot că Islanda se descurcă bine pe cont propriu și că va vota împotriva reluării negocierilor.

„Rămânând independenți așa cum suntem, privim cu optimism spre viitor”, a spus aceasta.