- Alexei Navalny a fost umilit de gardienii închisorii, care au încercat să submineze greva sa foamei prin ascunderea dulciurilor în buzunare.
- În ciuda condițiilor inumane, el a continuat să protesteze pentru drepturi și tratament medical.
- Navalnîi a murit în februarie 2024, lăsând o moștenire de rezistență împotriva opresiunii.
Fostul lider al opoziției ruse, Alexei Navalnîi, a fost subiectul unor dezvăluiri cutremurătoare în jurnalele sale din închisoare, care evidențiază umilințele și torturile la care a fost supus de către gardienii ruși. Aceștia au încercat să submineze greva sa foamei, ascunzând dulciuri în buzunarele sale, o tactică menită să-l descurajeze și să-l facă să renunțe la protestul său. Navalnîi, în vârstă de 47 de ani, a supraviețuit unei tentative de asasinat cu Novichok în 2020, dar a fost ulterior arestat și închis în Rusia, unde a petrecut un timp considerabil în condiții inumane, scrie The Independent.
În jurnalele sale, Navalnîi a relatat cum a ales să-și protesteze situația, începând o grevă a foamei de 24 de zile pentru a cere accesul la tratament medical adecvat. El a scris despre experiențele sale din timpul acestei greve, menționând cum gardienii, în încercarea de a-l descuraja, l-au forțat să meargă la cantină și să stea la o masă cu mâncarea, în timp ce el refuza să consume orice. De asemenea, a descoperit că dulciurile erau plantate în buzunarele sale, ceea ce a dus la o stare de frustrare și umilință extremă.
Activistul pro-democrație și-a dorit ca memoriile sale să devină un testament al curajului său, menționând că o moarte tragică în închisoare, urmată de o tentativă de asasinat, ar putea atrage atenția asupra nedreptăților la care a fost supus. În ciuda pierderii rapide în greutate, el a reușit să-și mențină o parte din umorul său, referindu-se la situațiile absurde prin care a trecut, cum ar fi observația că „cel mai important lucru într-o grevă a foamei în închisoare este să verifici buzunarele”.
Pe parcursul zilelor de grevă, el a descris o luptă continuă, comparând-o cu o „bătălie între viață și moarte”. Într-un moment de reflecție, el a realizat că putea să continue protestul până la capăt, demonstrând o voință de fier și o determinare remarcabilă. Deși a suferit de febră și a ajuns la o greutate alarmant de scăzută, el a continuat să se concentreze pe scopul său de a obține îmbunătățiri în tratamentul deținuților politici din Rusia.
Navalny a reușit să obțină, în cele din urmă, îngrijiri medicale externe, dar a simțit constant presiunea și brutalitatea regimului rus, care a continuat să-l tortureze psihologic. Așa cum a menționat în jurnalele sale, viața în închisoare era marcată de muncă forțată și condiții dure, iar el s-a simțit adesea lipsit de speranță, gândindu-se că ar putea să nu fie niciodată eliberat.
Într-o notă amară, Navalnîi a descris condițiile extreme ale penitenciarului din Siberia, cunoscut sub numele de „Lupul Polar”, unde a fost mutat ulterior, și a vorbit despre frigul intens și despre dificultățile de a supraviețui în asemenea condiții. În ciuda acestor provocări, el a continuat să se gândească la soția sa, Yulia, și la familia sa, pregătindu-se pentru cele mai rele scenarii, dar refuzând să se lase doborât.
Pe 16 februarie 2024, Navalnîi a murit în închisoare, lăsând în urmă o moștenire de curaj și determinare în fața opresiunii. Jurnalele sale oferă o privire profundă asupra suferințelor sale și a luptei sale continue împotriva unui regim autoritar, punând în lumină nu doar bătălia sa personală, ci și provocările sistemice cu care se confruntă societatea rusă. Această poveste tragică și inspirațională subliniază lupta pentru democrație și drepturile omului, lăsând un impact durabil asupra celor care continuă să lupte împotriva injustiției.