Keir Starmer scoate copiii din online. Guvernul britanic investește 88 de milioane de lire pentru programe „anti-ecrane”

• Guvernul britanic alocă 88 mil. lire pentru programe anti-ecrane.
• În Marea Britanie, autoritățile testează interzicerea telefoanelor în școli.
• România a lansat programe de sport și afterschool prin PNRR.
• Obiectivul comun este mai puțin TikTok și mai mult contact uman.

Guvernul britanic și cel român investesc în copiii lor, dar în afara ecranelor. Londra dă 88 de milioane de lire pentru cluburi de tineret și afterschool. O inițiativă apreciată de părinți.

Ce face Marea Britanie pentru a reduce dependența de ecrane?

Premierul Keir Starmer a anunțat 88 de milioane de lire pentru cluburi de tineret și programe extracurriculare în Anglia. Aproximativ 22,5 milioane merg la 400 de școli pentru activități precum sport, arte, dezbateri sau voluntariat. Alte 65,5 milioane sunt pentru renovarea cluburilor din zone defavorizate.

Totul, în încercarea de a combate izolarea copiilor și de a-i reconecta cu comunitățile lor, după ce în ultimul deceniu, numărul centrelor pentru tineret aproape s-a înjumătățit, iar bugetele s-au redus cu 75%.

Există inițiative similare și în România?

Da. În România, programul „Școala după școală”, susținut prin PNRR, s-au deschis sute de centre afterschool în comunități vulnerabile. În plus, Ministerul Educației a lansat inițiativa „Sportul pentru toți”, cu finanțări pentru activități fizice în școli, în parteneriat cu autoritățile locale.

Scopul e similar cu cel din UK: reducerea abandonului școlar, combaterea sedentarismului și a dependenței de ecrane. Totodată, în unele școli s-a restricționat deja folosirea telefoanelor în timpul orelor.

Cum se traduc aceste politici în viața copiilor?

Atât în România, cât și în UK, accentul cade pe experiențe reale: sport, jocuri, artă, voluntariat. În Marea Britanie, autoritățile testează interzicerea telefoanelor mobile în școli și monitorizează impactul rețelelor sociale. În România, profesorii și părinții susțin tot mai des limitarea folosirii telefoanelor, dar aplicarea e inegală.

Obiectivul comun rămâne clar: copiii să nu mai fie doar spectatori pasivi în fața unui ecran, ci participanți activi în comunitate. Educația iese astfel din ecran și intră în viață.