La ce să ne așteptăm pentru 2021? „În următorii doi ani, vom vedea haos”

• Trei specialiști ai viitorului fac un diagnostic al lumii de azi înainte de a lua în considerare lumea care ne așteaptă.
• Thibaut Nguyen: „Cred că va trebui să atingem fundul prăpastiei”
• Virginie Tournay: „Nu mai știm cum să ne arbitrăm prezentul”
• Stéphanie Nicot: „Criza ne determină să punem din nou întrebarea: ce este o ființă umană?”

Thibaut Nguyen, directorul departamentului de Tendințe și perspectivă la Institutul Ipsos Franța, Virginie Tournay, director de cercetare și membru al Red Team și Stéphanie Nicot, director artistic al festivalului Les Imaginales pun piciorul în lumea de mâine, potrivit 20minutes.

Avem vreun motiv să ne bucurăm că am ajuns în 2021? Depinde…

Ce putem spera pentru viitor? Anul 2020 a lăsat lumea uluită de venirea pandemiei Covid-19. În meniul din ultimele douăsprezece luni: izolări repetate, criză economică fără precedent, divizare socială, tulburări mentale ale populațiilor … Trei specialiști ai viitorului te ajută să vezi mai clar anul viitor (și nu numai). Avem vreun motiv să ne bucurăm că trecem în 2021? Vă lăsăm să decideți.

Thibaut Nguyen: Cred că va trebui să atingem fundul prăpastiei

„Anii următori sunt chiar mai nebuni decât se așteptă. Putem vedea o creștere a mișcărilor care deja erau vizibile: fragmentarea și destabilizarea mentală. Mișcarea de separare a colectivelor continuă așa cum am văzut, cu lipsa unității medicale, științifice și politice.

Un alt element puternic este dificultatea de a afla adevărul. Ce este adevarat? Ce știm despre Covid-19? Mă frapează să văd că după nouă luni se știe aproape mai puțin decât la începutul pandemiei. Este din ce în ce mai dificil să te bazezi pe repere obiective externe. Toată lumea va fi forțată să apeleze la propriile convingeri și, din nou, acest lucru va slăbi colectivul.

Imaginați-vă un vapor în care echipajul nu este de acord cu ce cale să urmeze. Se formează grupuri care încep să se certe și deodată vaporul lovește un aisberg. Trebuie să luăm o decizie urgentă, dar ei tot nu sunt de acord, nu mai mult decât erau înainte. Astăzi am lovit aisbergul, dar nu există un consens asupra direcției pe care ar trebui să o ia societatea – care sunt valorile corecte, modul corect de a fi fericiți.”

„În următorii doi ani, vom vedea o imensă fragmentare a societății și haos”

„Această criză ne arată o oglindă amplificatoare pentru fiecare dintre ideologiile care erau deja în vigoare. Cei care au spus că tehnologia va salva lumea o spun acum și mai mult.

Ecologiștii sunt confortați în ideea lor. Timp de trei luni, nu a existat nici un consum de automobile, nici poluare, natura și-a preluat drepturile. Și naționaliștii, la fel. Contextul le validează ideea că trebuie să închidem granițele, să nu mai producem în China…

În următorii doi ani, vom vedea o imensă fragmentare a societății și haos. Va trebui să așteptăm câțiva ani pentru apariția unei noi ordini. Cred că va trebui să coborâm până la fundul prăpastiei. Nu cred că imediat putem să creăm „următoarea lume”, cu mare fanfară, încă din 2021.

Această perioadă ne obligă să ne punem întrebări despre viața pe care vrem să o ducem, chiar dacă această întrebare ne forțează să facem observații dificile. În terapie, căutăm lucruri îngropate pentru a ne simți mai bine. După părerea mea, va exista o fază lungă de autodiagnostic. Aceasta este o veste foarte bună pentru omenire.”

Virginie Tournay: „Nu mai știm cum să ne arbitrăm prezentul”

„Criza Covid-19 nu a amestecat cărțile. Este un catalizator pentru semnale deja prezente în societate. În primul rând, a evidențiat neîncrederea cetățenilor față de instituțiile noastre publice și de expertiză, fie prin respingerea vaccinării, fie, dimpotrivă, prin credința a priori în eficacitatea unor medicamente.

Asistăm la o punere la îndoială a autorității sociale și culturale, indiferent dacă este vorba de știință sau de organizații publice și administrative. Pandemia a accelerat ștergerea granițelor tradiționale. Limitele dintre viața privată, viața publică, viața intimă și viața profesională sunt reexaminate.

Astăzi, politicienii, oamenii de știință și cetățenii trimit un tweet… Și acest lucru nu este lipsit de consecințe pentru ierarhia scalei adevărului: nu mai reușim să știm cine este expertul, activistul, cine susține un discurs de autoritate, cine vorbește în numele a ce… Discursul public este hibrid și ambiguu, ceea ce accentuează fenomenul neîncrederii și al populismului.”

„Trebuie să trecem printr-un releu virtual pentru a putea comunica între noi”

„Pandemia a pus sub semnul întrebării anumite atitudini colective, pe care nu le mai puneam la îndoială. Există o contradicție între securitate și coeziune socială: pentru a forma o societate, trebuie să menținem o distanță fizică între oameni.

La fel, întâlnirea prezenței fizice și digitalizarea societății noastre creează un paradox. Îmi amintește de filmul Ready Player One al lui Steven Spielberg, care descrie o lume în care oamenii se refugiază în lumea virtuală pentru a depăși haosul societății reale. Aceasta este, desigur, o exagerare, dar astăzi trebuie să trecem printr-un releu virtual pentru a putea comunica între noi.

După părerea mea, suntem cufundați într-un „prezentism”: ne raportăm la un trecut care nu mai este și încercăm să ne proiectăm într-un viitor care nu este încă. Nu știm cum să ne arbitrăm prezentul, baza noastră este abuzată, nu mai există repere asupra cărora societatea să fie de acord. Ce va defini interesul general mâine? „

Stéphanie Nicot: „Criza ne determină să punem din nou întrebarea: ce este o ființă umană?”

„Povestirile științifico-fantastice se gândesc de foarte mult timp la pandemii și la ceea ce ar putea ele produce. Modul în care pandemiile zombie se dezvoltă la viteză maximă acolo unde nimeni nu controlează nimic, unde se pun bariere care ajung să cedeze.

Aceasta este în cele din urmă o metaforă destul de reușită pentru Covid-19, deși este nerealistă. Evident, nu ne mușcăm vecinii. Am văzut venind pandemia de peste douăzeci sau treizeci de ani și am ajuns la miezul problemei mult mai repede decât ne așteptam. Pandemia ne obligă să ne punem problema fragilității sistemelor noastre.

Orizontul nostru este blocat, aceasta este prima problemă. Dar în noile curente ale science fiction-ului, vedem noi generații de autori care descriu viitorul pe termen lung. Primul optimism este să scrii în continuare povești SF care nu sunt blocate într-un prezent sumbru sau în viitorul apropiat.”

„Una dintre marile probleme viitoare este genul și diversitatea de gen”

„Mă gândesc la Norii lui Magelland Estelle Faye care reînvie un fel de piraterie. Există întotdeauna revolte, spații de libertate, oameni care luptă pentru ca lumea să se schimbe. Două dintre cele trei personaje feminine din carte sunt lesbiene.

Spre uimirea mea, juriul premiului Elder Rosny, format din 80% bărbați albi heterosexuali peste 50 de ani, i-a acordat premiul. Cu toate acestea, lipsa unei figuri masculine centrale trebuie să-i fi zguduit puțin. Totuși, au votat pentru această carte.

Una dintre marile probleme care urmează este genul și diversitatea de gen, pentru a nu mai închide oamenii în cadre strâmte. Acest lucru ne determină să punem întrebarea într-un mod non-ideologic: ce este o ființă umană și ce face ca o legătura sa fie umană? „