- Aaron Ciechanover, laureat Nobel, și alte personalități israeliene cer eliberarea ostaticilor și avertizează asupra destrămării contractului social din Israel.
- Mulți israelieni se gândesc să emigreze din cauza instabilității politice și a influenței religioase.
- Războiul cu Hamas a accentuat această tendință.
În această vară, laureatul Nobel, profesorul Aaron Ciechanover, s-a alăturat unui grup de personalități israeliene la kibutzul Nir Oz, una dintre cele mai afectate comunități de atacurile Hamas din 7 octombrie, scrie The Guardian. Kibutzul a suferit pierderi grele, cu un sfert din locuitori fie uciși, fie răpiți, iar 29 de persoane fiind încă deținute în Gaza. Grupul s-a adunat pentru a cere eliberarea ostaticilor și pentru a solicita o încetare a focului, într-un moment în care tensiunile și nesiguranța afectează profund societatea israeliană.
Ciechanover, un renumit profesor de medicină în vârstă de 77 de ani, a avertizat că, dacă ostaticii nu sunt aduși înapoi, contractul social care a stat la baza statului Israel s-ar putea destrăma. Acest lucru ar putea avea consecințe catastrofale pentru întreaga națiune, adâncind criza internă. El a subliniat că un semnal alarmant al acestei destrămări este „exodul de creiere” accelerat, cu medici și alți profesioniști esențiali care părăsesc țara, simțind că viitorul lor în Israel este nesigur. În opinia sa, fără contribuția acestor elite intelectuale și profesionale, Israelul însuși ar putea să își piardă baza de susținere pentru un viitor stabil și prosper.
Critic pe termen lung al premierului Benjamin Netanyahu, Ciechanover a fost activ în protestele împotriva guvernului înainte de începerea războiului, însă îngrijorările sale privind viitorul Israelului nu sunt împărtășite doar de opozanții politici ai guvernului. Într-un context mai larg, alți experți, precum fostul președinte al Consiliului Economic Național al lui Netanyahu, Eugene Kandel, și expertul în administrație Ron Tzur, au avertizat că Israelul se confruntă cu o amenințare existențială. Într-un raport publicat la începutul acestui an, aceștia au subliniat că, dacă Israelul nu își regândește politicile, ar putea să nu mai existe ca un stat evreu suveran în următoarele decenii.
Principalele amenințări identificate includ creșterea emigrației, în special în rândul profesioniștilor din sectorul high-tech, care este vital pentru economia țării. De asemenea, aceștia au subliniat riscurile pe care le presupune schimbarea demografică, cu un număr tot mai mare de tineri ultra-ortodocși care nu sunt calificați pentru locuri de muncă profesionale, din cauza lipsei de educație în domenii precum științele și limbile străine. Această transformare demografică este o problemă de lungă durată, care precede atacurile din octombrie, însă criza actuală a accelerat plecările din țară, mai ales în rândul familiilor laice și liberale, care își pun la îndoială viitorul într-un stat tot mai influențat de conservatori religioși.
Noam, un tată de trei copii și antreprenor, este unul dintre cei care analizează plecarea din Israel. El și soția sa au început să caute școli în țările europene, în speranța unui viitor mai bun pentru copiii lor. Deși războiul a adăugat urgență deciziei lor, planurile de plecare au fost motivate de îngrijorări mai vechi legate de viitorul Israelului. Noam consideră că economia israeliană va fi afectată de creșterea numărului de tineri ultra-ortodocși slab educați, iar din punct de vedere social, el prevede o înăsprire a vieții pentru evreii laici, într-o societate tot mai dominată de religie.
Această îngrijorare privind viitorul Israelului este împărtășită și de alți intelectuali, precum profesorul Uri Ram de la Universitatea Ben Gurion, care a studiat lupta dintre israelienii liberali și tradiționaliștii religioși. El avertizează că, în cazul în care riscurile militare și derapajele către un stat populist-autocratic nu sunt gestionate, elita educată și clasele de mijloc superioare vor continua să părăsească țara. Acești oameni sunt bine conectați pe piețele globale, ceea ce le facilitează integrarea în alte țări, accelerând astfel „exodul de creiere” din Israel.
Deși atacurile din 7 octombrie nu reprezintă cauza principală a acestor plecări, ele au grăbit deciziile multor israelieni. Noam a remarcat că, în ultimul an, mai multe familii și-au retras copiii din școală pentru a se muta în străinătate, dorind să le ofere acestora o copilărie „normală”, departe de amenințările constante de securitate. În plus, după ce militanții Hamas au ucis 1.200 de persoane în atacurile din octombrie, mulți israelieni s-au simțit trădați de stat și de armata care nu a reușit să le protejeze și să aducă înapoi ostaticii din Gaza. Această dezamăgire a întărit convingerea multora că „contractul social” dintre cetățeni și stat s-a rupt.
Alții, precum Dror Sadot, au decis să își accelereze plecarea din țară din cauza reacției dure a societății israeliene față de războiul cu Gaza, în care au fost uciși peste 41.000 de palestinieni. Deși Dror și partenerul ei plănuiseră să plece, atacurile și atmosfera din Israel le-au grăbit decizia. Ei s-au mutat la Berlin, unde Dror simte că opiniile ei sunt acceptate, spre deosebire de Israel, unde se simțea marginalizată și acuzată de trădare.
Deși amploarea plecărilor este greu de evaluat, estimările indică faptul că, înainte de război, între 30.000 și 40.000 de israelieni au părăsit țara, în special în contextul protestelor împotriva reformelor judiciare ale lui Netanyahu. Cu toate acestea, există și israelieni care au ales să se întoarcă în țară în timpul crizei, precum Noam Bardin, fostul CEO al aplicației Waze, care a zburat înapoi în Israel imediat după atacurile din 7 octombrie.
Cu toate acestea, profesorul Ciechanover avertizează că exodul intelectual este o realitate tot mai pronunțată, chiar dacă mulți nu vorbesc deschis despre planurile lor de plecare. Multe dintre aceste plecări sunt „tăcute”, fără anunțuri publice până când persoanele respective sunt deja plecate. Ciechanover rămâne totuși angajat față de Israel, afirmând că, în ciuda dificultăților, nu își va părăsi țara și va continua să lupte pentru viitorul acesteia. „Nu voi fi un emigrant”, a spus el, subliniind că rămâne mândru de țara sa, chiar și în momentele de criză.