Marco Rubio conduce Venezuela din umbră. Administrația Trump exercită un control fără precedent asupra unui stat suveran, sub „Doctrina Donroe”
- Marco Rubio a devenit principalul coordonator al politicii SUA în Venezuela, având o influență majoră asupra deciziilor Guvernului interimar.
- Criticii susțin că Venezuela a ajuns sub controlul de facto al Washingtonului, în detrimentul suveranității și al unei tranziții democratice autentice.
- Rubio afirmă că obiectivul final este organizarea unor alegeri libere și revenirea la Democrație, însă nu există un calendar clar pentru acest proces.
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a devenit principalul arhitect al politicii americane în Venezuela, exercitând o influență fără precedent asupra finanțelor, resurselor naturale și deciziilor guvernamentale ale statului sud-american, potrivit unei ample investigații publicate de The New York Times.
La șase luni după capturarea fostului Președinte Nicolás Maduro într-o operațiune a forțelor speciale americane, Rubio coordonează din Washington relația cu autoritățile interimare de la Caracas. Potrivit NYT, Rubio menține un contact permanent cu Președintele interimar Delcy Rodríguez, iar deciziile majore privind economia, investițiile și conducerea instituțiilor venezuelene sunt discutate sau aprobate de Departamentul de Stat al SUA.
Influența Washingtonului depășește nivelul unei cooperări diplomatice clasice. Veniturile obținute din exporturile Venezuelei sunt gestionate prin Trezoreria SUA, care autorizează ulterior transferurile către autoritățile de la Caracas și stabilește condițiile în care fondurile pot fi utilizate.
În paralel, Administrația Trump controlează regimul sancțiunilor economice și acordă licențele necesare companiilor care doresc să investească în țară.
Investigația arată că Rubio joacă un rol esențial și în reorganizarea sectorului petrolier venezuelean, favorizând extinderea companiilor americane și limitând influența unor actori precum Rusia și China.
De asemenea, oficialii venezueleni ar consulta Washingtonul inclusiv în privința unor numiri importante în aparatul de stat.
Colaborarea dintre cele două administrații s-a intensificat și pe plan militar și al securității. După cele două cutremure care au lovit Venezuela luna trecută, Statele Unite au trimis sute de militari și au acordat asistență financiară și umanitară în valoare de aproape 400 de milioane de dolari. Totodată, cele două guverne au cooperat în operațiuni împotriva grupărilor de crimă organizată, inclusiv în eliminarea unui lider al rețelei Tren de Aragua.
Trump rescrie regulile suveranității prin „Doctrina Donroe”
Criticii Administrației Trump susțin însă că acest model transformă Venezuela într-un stat aflat sub controlul de facto al Washingtonului, fără un mandat internațional și fără respectarea deplină a principiului suveranității naționale. Ei acuză Casa Albă că prioritizează accesul la resursele energetice și stabilitatea economică în detrimentul unei tranziții democratice autentice.
La rândul său, Marco Rubio afirmă că obiectivul final rămâne organizarea unor alegeri libere și revenirea Venezuelei la un regim democratic, însă calendarul unei astfel de tranziții rămâne neclar.
Cazul Venezuelei este considerat de numeroși analiști drept una dintre cele mai clare expresii ale noii doctrine de politică externă promovate de Donald Trump în cel de-al doilea mandat.
Denumită neoficial de comentatori drept „Doctrina Monroe 2.0” sau „Doctrina Trump”, aceasta presupune reafirmarea influenței directe a Statelor Unite în emisfera vestică și tratarea Americii Latine drept o zonă de interes strategic prioritar. Spre deosebire de abordările multilaterale din ultimele decenii, Administrația Trump privilegiază controlul economic, securitatea și accesul la resurse, chiar cu prețul unei implicări fără precedent în afacerile interne ale altor state.
Investigația NYT sugerează că modelul aplicat în Venezuela ar putea deveni un precedent pentru viitoarele intervenții ale Washingtonului în regiune.