- Marion a crescut doi ani într-un orfelinat din România.
- Fetița a fost adoptată și luată în Franța de un cuplu de străini.
- Cu timpul, Marion și-a dat seama că România era o piață a adopțiilor.
Măriuca a plecat dintr-un orfelinat din România, după ce doi francezi au adoptat-o. Astăzi o cheamă Marion și este fondatoarea unei asociații care ajută ofanii să își găsească originile.
Advertisment
Măriuca are amintiri apăsătoare de la Casa de copii din Alba Iulia. Nu uită nici acum țipetele copiilor, pe care le auzea noaptea A stat acolo între 1976 și 1980. A fost adusă de mama ei, care avea 17 ani când a născut-o.
Directoarea centrului a descurajat-o pe fata care abia devenise mămică. I-a spus că nu va avea șanse să-și crească fiica și a convins-o să semneze actul prin care încuviința adopția.
Recomandări
„Ce s-a întâmplat cu mine a fost că a existat o cerere de adopție și în acel moment m-au operat la ochi, pentru că aveam strabism. Din acel moment au spus <<Ana, fata ta a murit din cauza unei operații la ochi>>”, a povestit Marion Le Roy Dagen, fondatoare Orphelins de Roumanie.
Măriuca devine Marion, în 1982, la vârsta de 6 ani, după ce este adoptată de un cuplu de francezi
În 1980, Măriuca ajunge la o casă de copii din București, unde încep să o viziteze Edith și Robert, un cuplu de francezi. Doi ani durează procedura de adopție, iar în 1982, când Măriuca are 6 ani, pleacă în Franța. Și devine Marion.
„E o ruptură totală cu legăturile noastre biologice, cu rădăcinile noastre, culturile noastre și asta cere mult timp ca să te reintegrezi în această nouă familie, să creezi o legătură. Și uneori asta nu se întâmplă”, a mai spus Marion.
Impresionată de imaginile pe care presa internațională le publică din orfelinatele Românești, Marion vine în România, pentru prima oară, în 1994.
Directoarea Casei de copii îi spune ceea ce le spusese și părinților adoptivi, din Franța: că mama ei naturală a murit într-un accident de mașină.
Trec 17 ani de la prima vizită în țara natală, iar Marion își dă seama că ceea ce vede la televizor nu e chiar adevărul. Imaginile din casele de copii deschideau, de fapt, calea către comerțul cu copii.
„Judecând țara, judecând poporul care era incapabil să aibă grijă de copii. Asta a făcut să se dezvolte un sistem ca să spună că în România sunt doar dormitoare ale morții, că sunt doar copii, noi, familiile bogate, țările bogate, o să ne ocupăm de acești copii săraci, care sunt abandonați. Ceea ce este fals”, a spus Marion.
Adopțiile din România devin subiect de negocieri internaționale
Din 1994, până în 2001, statistica arată că 15.112 copii români sunt adoptați de familii din străinătate. Dar sunt rapoarte independente care vorbesc despre zeci de mii de copii.
Pentru Gunter Verheugen, comisar pentru Extinderea Uniunii Europene, misiunea de a proteja soarta copiilor României a fost cel mai greu moment al carierei.
„Mi-am dat seama foarte repede că, de fapt, era vorba de trafic legalizat de copii. Românii puseseră în practică un sistem cu bonusuri. Organizațiile care voiau să adopte sau care creau impresia că fac acest lucru din motive umanitare, obțineau puncte direct proporțional cu donațiile pe care erau capabile să le facă. Evident, a fost creată o piață și eu am văzut cu ochii mei cataloage cu copii, de unde îți puteai alege unul”, a explicat Gunter Verheugen, comisar pentru extinderea UE.
Marion Le Roy Dagen a realizat un documentar și a scris volumul „Copilul și Dictatorul”. În ambele lucrări, tema este viața autoarei.
În 2015 a fondat asociația „Orphelins de Roumanie“, organizație care îi ajută pe cei care au fost adoptați din România să își descopere originile.
Partenerii noștri