Metoda „Phoenix”. Care sunt procedeele favorite ale „premianților” la fraude și ce legături au ei cu politicienii care ne conduc?

• Companiile de securitate privată care perpetuează sistemul de fraudare a Statului intră des în insolvență și renasc apoi cu pretenția neprihănirii.
• Metoda „Phoenix” abundă în muncă nedeclarată sau disimulată.
• În timp ce unii patroni se îmbogățesc prin scheme pline de ilegalități, angajații sărăcesc și societatea putrezește din cauza corupției.
• De zeci de ani, metoda „Phoenix” și cei care o practică se perpetuează mulțumită conexiunilor din sfera politică.

Companiile de securitate privată care perpetuează sistemul de fraudare a Statului intră des în insolvență și renasc apoi cu pretenția neprihănirii. Fac plăți „la negru”, abuzează de angajați, fentează legile și inspecțiile. Pare că nimeni nu se prinde de acest lucru, deși aproape că a devenit evident felul în care operează. Explicația rezonabilă a tolerării unor astfel de „oameni de afaceri” nu poate ocoli ipoteza existenței unor forme de „protecție cu taxă inversă”. Firmele evidențiate până acum în procesul de investigare și de justiție folosesc de zeci de ani rețete și rețele blindate cu conexiuni în medii politice și în organele de control. Piața e sufocată de nedreptăți și puțini sunt cei care realmente vor să facă lumină. Pentru ca legea și ordinea să își recapete locul în acest sector economic, trebuie să se pună capăt metodei „Phoenix”.

Procedeul subcontractării

Experți care studiază fenomenele de pe piața firmelor de securitate privată susțin că, de departe, cea mai frecventă metodă de plată „la negru” este folosirea concomitentă a două sau mai multe firme de pază controlate – direct sau prin interpuși – de aceleași persoane. O firmă joacă rolul principal și cel puțin o altă firmă joacă rolul secundar, de subcontractor.

Angajaților folosiți în derularea contractului li se fac contracte cu timp parțial atât la firma principală, cât și la firma așa-zis subcontractoare. De regulă, contractul de muncă la firma principală se încheie pe fracții cât mai mici de timp (două ore), astfel încât valoarea taxelor ce trebuie plătite Statului să fie cât mai mică. Partea cea mai mare a programului de lucru este executată pe firma subcontractoare, care se sustrage de la plata taxelor aferente salariilor. Firma principală încasează prețul contractului integral, transferând subcontractorilor doar contravaloarea salariilor nete ale angajaților, nu și contravaloarea taxelor și a impozitelor cuvenite conform legii. În felul acesta, firma principală dobândește o aparență de funcționare legală, își plătește taxele în mod regulat și, prin urmare, arată că ar îndeplini condițiile de a participa la licitații publice. Dar, prin acest procedeu ilegal, taxele plătite de firma principală sunt diminuate cu circa 80%.

Sistemul funcționează chiar și în situația în care, în urma sesizărilor că acești „subcontractori” nu își îndeplinesc obligațiile fiscale, autoritățile impun popriri pentru sumele datorate la Bugetul de Stat. Întrucât sumele aferente salariilor nu se pot popri, banii sunt scoși din bănci pe baza unor state de salarii falsificate. Exact prin același procedeu (salarii nete pe state de plată false) sunt scoase din bănci sume în numerar, fie pentru plăți „la negru”, fie pentru a fi tezaurizate în beneficiu propriu de către cei care controlează mecanismul de fraudare.

În cele din urmă, subcontractorii acumulează cu intenție datorii mari și sunt declarați insolvenți în instanță chiar de către proprietarii lor. Aceștia evită, astfel, plata datoriilor rămase, în paguba Statului și a terților creditori.

Procedeul concediilor fără plată fictive

O altă variantă identificată de analiști este trecerea angajaților în concediu fără plată. De multe ori, aceștia nu au cunoștință despre „manevră”, pentru că modificarea se operează doar în registrul virtual al salariaților (REVISAL). Deși „pe hârtie” se află în concediu fără plată, angajații continuă să se prezinte la serviciu, dar pentru lucrul prestat sunt plătiți „în mână”, cu „bani negri” scoși ilegal din circuitul fiscal.

Procedeul programului de lucru extins peste limitele legale

În medie, norma legală de lucru este de 167 de ore pe lună. Firmele angrenate în schemele frauduloase ale metodei „Phoenix” obligă angajații să lucreze în mod curent 240 de ore, fără a le asigura timpul de odihnă legal și fără a le plăti sporul legal pentru orele suplimentare (poate merge până la 75%). Pentru a evita sancțiunile, în cazul unor controale ale organelor de inspecție a muncii, angajații care acumulează prea multe ore suplimentare lucrate sunt concediați după un anumit timp. Aceștia nu mai încasează contravaloarea sporurilor de ore suplimentare prestate. La fel se procedează și în cazul indemnizațiilor de concediu. Angajaților li se amână concediul cât se poate de mult și, dacă insistă cu pretențiile, li se arată ușa.

Procedee de ocolire a obligațiilor fiscale similare sunt întâlnite și în alte domenii. Spre exemplu, în HORECA, sunt situații pe bandă rulantă în care, în paralel cu situațiile fictive, în care salariile din contractele de muncă sunt la minimul prevăzut de lege, unii patroni țin și socoteala cu pontajele reale și cu compensațiile „la negru”. Angajați care au trăit pe propria piele aceste necazuri descriu modalitatea înjositoare în care au fost tratați și recurența fenomenului la mai multe firme din sectoarele 3 și 4 ale Capitalei. Spre exemplu, pentru un program de două zile de lucru cu două zile libere, tura normală de 12 ore a ajuns să fie, în realitate, o muncă de 16 ore. Și, nu de puține ori, în situația în care tura începea la 19:00, sporul pentru orele de noapte nu a mai fost plătit, după cum nici sporurile pentru orele de muncă efectuate în zilele de weekend nu au mai fost plătite la cuantumul prevăzut de lege. Toate acestea, în localuri frecventate de politicieni de rang înalt, care ajung să ia cunoștință despre practici, dar care în cele din urmă nu întreprind măsuri reparatorii pentru că au relații profitabile cu patronii de hoteluri, restaurante și alte stabilimente care ajută atât la menținerea unui tonus bun, săltăreț, cât și a altor beneficii pentru sănătatea și propășirea spirituală a fiecărui politician cu perspectivă. Câți oare încă mai beneficiază de aranjamente de acest fel? Ce tratamente avantajoase mai fac politicienii prin camere de grand-hotel și ce dau la schimb, fără numerar?

De la insolvență la renaștere, patronii și protectorii lor se aleg cu mulți bani

Pentru a scăpa de plata datoriilor la bugetul statului care se acumulează pe parcursul întrebuințării acestui mecanism de fraudare sau în cazul în care sunt luate măsuri legale împotriva firmelor de natură să nu mai permită funcționarea lor (pierderea licenței), făptuitorii implicați în schema „Phoenix” recurg intenționat la procedura de insolvență, pentru a declara mai apoi falimentul. Practic, prin intrarea în insolvență voluntară, sumele fraudate nu mai sunt recuperate vreodată. Formula „salvatoare” a insolvenței este întrebuințată și în cazurile în care firmele intră „în vizorul” autorităților, mai ales când – în urma cercetărilor – organele judiciare deschid dosare de urmărire penală pentru fraudele comise, iar prin decizie judecătorească firmele și administratorii lor sunt obligați în solidar la plata prejudiciilor.

După falimentarea firmelor cu datorii, făptuitorii deschid sau activează firme constituite în prealabil și pe care le țin „în așteptare”, cu licențe de funcționare de la Poliție.

Pentru a crea iluzia unei funcționări neîntrerupte, de multe ori aceste firme au denumiri asemănătoare cu cele falimentate. Aceste noi firme preiau contractele existente, activele firmelor insolvente și personalul acestora. Transferul activelor de pe firmele insolvente se face în paguba creditorilor cu complicitatea administratorilor judiciari.Conform legii insolvenței, o societate insolventă nu poate înstrăina bunuri fără acordul adunării creditorilor care sunt nominalizați în perioada derulării procedurilor specifice insolvenței.

În cazul în care sunt deja implicați în dosare penale sau sunt condamnați și nu mai pot primi avizul Poliției pentru a fi administratori ai unei firme de pază (conform Legii 333/2003), coordonatorii schemei frauduloase instalează la conducerea firmelor renăscute persoaneinterpuse, oameni de încredere, de regulă rude sau apropiați, foști angajați.

Falsul și ficțiunea te fac puternic, până în fața justiției

Pentru evitarea impozitelor pe profit și TVA, firmele de pază angrenate în mecanismul de fraudare a Statului înregistrează frecvent cheltuieli fictive sau supraevaluate, în baza unor facturi emise de firme „fantomă” care sunt controlate – prin interpuși – de practicienii metodei „Phoenix”. De asemenea, recurg la falsificarea statelor de plată „umflând” salariile nete pentru a justifica scoaterea din bancă a numerarului necesar pentru salarii. Fiind vorba despre plăți „la negru” („în mână”, „în plic”), diferența dintre salariile reale (plătite) și cele din tabel este însușită de făptuitori. Această metodă este folosită în special în cazul firmelor satelit care apar ca subcontractori și care se sustrag intenționat de la plata taxelor aferente salariilor.

Experți din domeniu spun că, astfel, rezultă foarte mulți bani care sunt efectiv scoși din circuitul financiar normal pentru a fi direcționați în conturile unor companii din paradisuri fiscale și care, prin agenți sau interpuși, sunt controlate de inițiatorii fraudei. La momentul oportun, banii sunt introduși în circuitul normal de la noi din țară și așa se ajunge la spălarea banilor.

În perioada 2014 – 2018, organele de anchetă de la noi au deschis mai multe dosare penale care vizau firme de pază. Sunt de notorietate cazurile Nei Guard, Alistar Security, Scorseze Security International,  Shelter Security, Axis Security,  SWAT Force International, DAB Security, G4S, Romprest Security. În marea lor majoritate, aceste firme erau cunoscute drept „abonate” la contracte pe bani publici, mulțumită accesului la decidenți politici de la care au primit sprijin și diverse înlesniri.