- Firme de securitate „abonate” la contracte cu autoritățile publice folosesc practici ilegale care ne lasă fără bani și pun în pericol siguranța socială a propriilor angajați.
- Metoda „Phoenix” abundă în muncă nedeclarată și disimulată. Firmele implicate în circuitul de fraudare a Statului își reduc astfel costurile cu forța de muncă la aproape 50% față de nivelul normal și legal.
- Banii negri sunt spălați în circuitul economiei, pentru diverse forme de protecție, inclusiv politică.
Dacă toți patronii de firme de securitate privată ar fi corecți cu noi, cu Statul, dar și cu ei înșiși, ar recunoaște un lucru cert: activitatea aceasta nu este pentru oricine. Însă, unii se încăpățânează să treacă legea la „opționale”. Fentează orice regulă, încalcă orice principiu, pentru a se îmbogăți pe spezele altora. În urmă, lasă în bugetul public găuri pe care trebuie să le suportăm noi, copiii noștri și copiii copiilor noștri. Împreună cu experți din domeniu, am analizat fenomenul practicilor ilicite la care recurg șmecherii securității private și ne-am crucit. Orice ilegalitate nu ar putea rezista zeci de ani la rând, fără protecție în sistem, la înalt nivel.
Firme care te lasă fără bani, fără servici și fără pensie
Firmele de pază angrenate în mecanismul de fraudare a Statului nu pot să își acopere costurile directe și nici nu pot obține profituri mari, nefiscalizate, fără a recurge la practici ilegale. Cele mai cunoscute tertipuri care au fost documentate până acum în acest domeniu sunt plata angajaților integral sau parțial „la negru” și neîndeplinirea obligațiilor legale față de angajați.
Prin plata angajaților integral sau parțial „la negru”, unii patroni urmăresc diminuarea semnificativă a sumelor care trebuie vărsate la bugetul statului, respectiv la bugetul asigurărilor sociale și de sănătate. Variante de mascare a muncii la negru sunt multe, dar cele mai cunoscute sunt: contractele cu timp parțial de muncă, folosirea abuzivă a concediilor fără plată, precum și pontajele și statele de salarii false care ascund orele suplimentare plătite „la negru”. Există patroni care participă la mecanismul de fraudare a Statului prin faptul că nu își îndeplinesc obligațiile legale față de angajați, respectiv nu plătesc propriilor angajați sporurile la salarii prevăzute de legislația muncii, nu plătesc indemnizația de concediu de odihnă, nu plătesc sporul pentru orele suplimentare și nici pentru lucru în zile de sărbători legale, nu acordă libere plătite.
Goana după profit lasă urme și victime, în permanență
Driblarea legii și a clauzelor contractuale a devenit sport de ramură. Nerespectarea legislației specifice serviciilor de pază și a condițiilor contractuale încheiate cu beneficiarii sunt alte două practici care conduc la pierderi. Pentru o mână de oameni, însă, aduc profituri ilicite.
Societățile de pază implicate în mecanismul de fraudare nu angajează costurile necesare pentru conformare la legislația specifică, în special în ceea ce privește instruirea continuă a angajaților sau controlul și supervizarea calității serviciilor.
Totodată, sunt frecvente cazurile în care aceleași societăți nu respectă prevederile contractelor cu beneficiarii privind livrarea integrală a volumul prestațiilor contractate. Ca să iasă „schema”, de regulă, sunt angajați mai puțini agenți de pază decât cei prevăzuți în contractele de prestări servicii. Firmele respective fac astfel serioase reduceri de cheltuieli pe seama unor entități ale Statului, societăți din administrația centrală sau locală.
Această practică se bazează pe coruperea unor funcționari lipsiți de integritate, reprezentanți ai unităților de stat beneficiare, care confirmă în fals livrarea integrală a serviciilor. Funcționari corupți sunt cointeresați cu bani sau cu alte forme de avantaje, cum ar fi angajarea fictivă a unor rude sau a unor apropiați în societățile de pază sau în alte firme afiliate, dar și cumpărarea de bunuri sau pachete de vacanță, adesea în străinătate.
Dependența de ilegalități creează vulnerabilități sociale și economice
Experții pe care i-am consultat subliniază că, în general, în domeniul serviciilor, costul cu forța de muncă reprezintă cea mai mare cheltuială, din totalul costurilor necesare pentru furnizarea prestației către beneficiarul final. Prin nedeclararea volumului real de muncă prestat sau diminuarea cu rea intenție a acestuia în contrar cu clauzele contractuale, sunt micșorate ilegal impozitele și contribuțiile sociale aferente muncii.
Din estimările noastre, firmele implicate în acest circuit de fraudare a Statului își reduc costurile cu forța de muncă la aproape jumătate față de costul normal și legal. Dat fiind că taxele și impozitele reprezintă aproximativ 43% din salariul brut, aceste firme realizează practic profituri imense, de cele mai multe ori nefiscalizate, pe care parțial le recirculă în diverse plăți „la negru”.
Bani nefiscalizați ajung și în buzunarele angajaților, care dezvoltă o dependență de acești falși oameni de afaceri. Dacă nu au educația și cunoștințele necesare, și nici nu se pot apăra cu sindicate sau cu avocați, angajații plătiți „la negru” devin complici la un sistem care șubrezește nu doar încrederea în firme și în piață, ci însăși viabilitatea sistemului de asigurări sociale și de sănătate. Să nu ne mai mirăm dacă vor ajunge la pensie cu praful de pe tobă și nici dacă vom suferi cu toții de pe urma inacțiunii de acum a organelor de control și de aplicare a legii.
Dacă noi încă mai constatăm aceste realități, mă întreb: ce le mai trebuie celor de la Inspecția Muncii și altor structuri de control ca să își facă treaba fără abatere? Sau nici ei nu sunt plătiți integral și doar se fac că muncesc? De ce lasă acest fenomen să se manifeste, mai ales că sunt cazuri în care vorbim despre forme de recidivă din partea acelorași patroni sau a celor apropiați lor? Surse din piață spun că este grav când inspectorii „închid ochii”, dar și mai grav când dau sugestii despre evitarea rigorilor legii.