Ministrul Justiției, Radu Marinescu, reacționează după ce a fost acuzat de plagiat de Emilia Șercan: „Am respectat îndrumările și standardele de etică și de calitate științifică, în conformitate cu legislația din acel moment”

• Mai mult de jumătate din teza de doctorat în Drept a ministrului Justiției, Radu Marinescu, este plagiată, potrivit unei investigații publicată de Emilia Șercan în Press One.
• Radu Marinescu: „Am respectat îndrumările și standardele de etică și calitate științifică, în conformitate cu legislația din acel moment”.
• Potrivit investigației, 56,68% dintre paginile lucrării Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil, adică 140 din 247 de pagini, conțin text copiat din alți autori.

Mai mult de jumătate din teza de doctorat în Drept a ministrului Justiției, Radu Marinescu, este plagiată, potrivit unei investigații publicată de Emilia Șercan în Press One.

Potrivit investigației, 56,68% dintre paginile lucrării Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil, adică 140 din 247 de pagini, conțin text copiat din alți autori. Cea mai mare parte a conținutului plagiat provine din alte trei lucrări, iar în unele situații calupurile de text preluat cuvânt cu cuvânt se întind chiar și până la 25 de pagini consecutive, scrie Emilia Șercan.

Radu Marinescu a obținut titlul de doctor în Drept în 2009, la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității din Craiova, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru. 

Ministrul Justiției a reacționat după publicare anchetei. „Am respectat îndrumările și standardele de etică și calitate științifică, în conformitate cu legislația din acel moment, teza fiind evaluată de profesorul îndrumător, de comisia de doctorat și de CNATDCU, conform tuturor rigorilor, fără a mi se semnala vreo neconformitate”, a scris Radu Marinescu, într-o postare pe Facebook.

Radu Marinescu: „În măsura în care cineva le contestă, chiar și după aproape 20 de ani, are posibilitatea deplină să se adreseze organismelor în drept, conform legii, adevărul neputând fi sinonim cu simple alegații mediatice, chiar bizare (aș fi plagiat, dar în subsol apare că sunt citate opere ale autorilor din care s-ar fi inspirat și pe care i-au citat și autorii despre care se susține că ar fi fost preluați; unele texte sunt, de fapt, reformulate juridic, așadar nu preluate copy-paste, cum sună acuzația; dar ar putea exista, chipurile, o conspirație cu complici, intermediari sau chiar o lucrare neidentificată plagiată; că aș fi plagiat istoria probelor, care e de fapt una singură; sau alte chestiuni de acest fel, de unanimitate conceptuală juridică; că am fi prezentat spețe mai vechi, în condițiile în care tratăm despre codurile vechi etc.).