Nicuşor Dan respinge inițiativa Franței privind descurajarea nucleară: „Nu se pune problema să găzduim elemente nucleare pe teritoriul României”. Florin Jipa: „A luat decizia singur, fără să se consulte cu CSAT, cu Coaliția, cu Parlamentul”

- Franța, alături de opt țări europene, propun o „descurajare avansată” a unui atac nuclear
- Inițiativa Franței înseamnă participarea la exerciții, proceduri, armonizare legislativă
- În caz de amenințare nucleară, Franța ar putea disloca forțe aeriene strategice
- Franța are 300 de ogive nucleare, este pe locul patru după Rusia, SUA și China
- Franța lansează rachete nucleare de pe submarine și avioane Rafale
Președintele României, Nicuşor Dan, a explicat de ce respinge prezenţa unor elemente nucleare pe teritoriul României.
„A fi protejată de umbrela nucleară NATO nu presupune prezenţa unor elemente de natură nucleară pe teritoriul României şi în viitorul mediu nu se pune problema ca componente nucleare să fie găzduite de teritoriul nostru”, a declarat Preşedintele României.
Conform ministrului de externe, Oana Țoiu, România a fost invitată de Președintele Emmanuel Macron să facă parte dintr-un proiect de descurajare nucleară din care fac parte nouă țări: Franța, Regatul Unit, Polonia, Germania, Danemarca, Grecia, Olanda, Belgia și Suedia.
De ce este atât de hotărât Președintele României să respingă oferta Franței, în timp ce Polonia a cerut garanții suplimentare pentru descurajarea unui atac nuclear?
Florin Jipa, editor șef la Monitorul Apărării și Securității: „În primul rând, fiindcă noi nu știm ce vrem, știm doar ce vrea Președintele Nicușor Dan, dar noi ca țară nu avem un proiect. Am mai spus – în Strategia Națională de Apărare a țării, nu scrie nimic de descurajare nucleară.
Acesta este un concept nou al Franței, se numește descurajare avansată. Polonia a făcut foarte mari presiuni să fie dezvoltat acest proiect. Este cumva mai mult decât oferă Statele Unite sau cumva paralel pe lângă ce oferă Statele Unite.
De asemenea, nu este o dezbatere națională în România, nimeni nu știe ce înseamnă acest proiect, nici Președintele Nicușor Dann nu știm dacă știe ce înseamnă – fiindcă până nu mergi acolo să vezi despre ce este vorba, nu ai cum să ai foarte multe elemente.
De asemenea, până la dislocarea unor elemente nucleare este drum lung. Tehnic, Franța are două tipuri de arme nucleare, are rachete pe submarin și rachete pe aeronave. Submarine nucleare nu o să aducă nimeni în România sau în Marea Neagră, nu este o mare unde să ai submarine nucleare.
De asemenea, Franța nu o să disloce aeronave Rafale cu arme nucleare în toate cele opt țări care sunt partea proiectului.
De exemplu, în Regat Unit cu siguranță nu va disloca, fiindcă Regat Unit are și el arme nucleare.
Deci este clar că este o formă suplimentară de descurajare a unui atac nuclear, dar mai degrabă o formă suplimentară de descurajare a mesajelor amenințătoare venite de la Moscova.
Nu o să vedem aeronave Rafale în toate cele opt țări care sunt partea proiectului, dar vor fi exerciții și cel mai mult vor fi garanții de securitate și proceduri comune.
E bine să te antrenezi, România este parte a grupului de lucru nuclear la NATO, dar rareori suntem chemați pentru antrenament. Nu e niciun rău să participi la o astfel de inițiativă, să vezi despre ce-i vorba, să vezi ce avantaje ai, ce dezavantaje și pe urmă să iei o decizie.
În acest moment Nicușor Dan a luat o decizie pentru România, nu a fost o reuniune CSAT, nu a fost o ședință de Coaliție, nu a fost o discuție în Parlament, oricum orice element militar străin care vine în România trebuie să aibă aprobarea Parlamentului. Deci nu neapărat Nicușor Dan aprobă sau dezaprobă, ci Parlamentul României este cel care aprobă dislocarea unor unități militare străine, echipamente militare pe teritoriul României, dar Nicușor Dan nu a dat șansa unei discuții la nivel național al acestui proiect, așa că mergem pe această variantă că nu ne trebuie și nu avem”.
Ce ar însemna totuși participarea la o astfel de inițiativă?
Florin Jipa, editor șef la Monitorul Apărării și Securității: „În primul rând exerciții comune, în al doilea rând proceduri comune – să știi ce înseamnă descurajare nucleară, să știi ce înseamnă acțiuni la o amenințare nucleară și, bineînțeles, în caz de amenințare, în caz de război, doar atunci am văzut că Franța ar putea să disloce aeronave în țările care cer lucrul ăsta.
De exemplu Finlandia și Suedia vor să-și schimbe legislația în așa fel încât de acum să aibă aprobare ca în caz de război, când se pune problema unui amenințări nucleare, Franța să poată să vină cu aeronave care au capacități nucleare fără să mai fie o nevoie de o aprobare prealabilă în acel moment.
Deci mai degrabă ține de proceduri, de exerciții, de discuții, de participarea la evenimente comune, de a înțelege acest fenomen al descurajării nucleare, fiindcă nu este săptămână în care cineva de la Moscova să nu amenințe cu atacuri nucleare vreo capitală europeană și România a fost amenințată și de-abia pe urmă vine vorba de dislocări.
Altfel, dacă nu faci pasul ăsta, în momentul în care vine amenințarea și poate ai nevoie ca cineva să vină aici să descurajeze o amenințare nucleară, să nu ai proceduri, să nu știi ce faci, să nu știi de ce echipamente ai nevoie, să nu știi ce modificări legislative ai nevoie și până treci de toate aceste praguri, deja să fie prea târziu”.