O nouă formă de presiune a lui Trump asupra NATO: SUA organizează o reuniune cu un grup restrâns de țări NATO, fără Regatul Unit și Franța, pentru a stabili viitorul Alianței

• Pentagonul pregătește în Polonia o reuniune restrânsă, fără Franța, Regatul Unit și statele baltice.
• Grupul Bergen reunește SUA, Germania, Polonia, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Finlanda.
• România nu apare în acest nucleu; o invitație la următoarea reuniune nu este confirmată public.
• Diplomații se tem că selecția transformă distincția dintre aliații „buni” și „răi” într-o practică.

Donald Trump conturează un NATO cu mai multe viteze. Pentagonul selectează aliații cu care discută viitorul apărării europene, iar Franța, Regatul Unit și statele baltice rămân în afara reuniunii, potrivit Politico. România nu apare în nucleul prezentat.

Se conturează astfel o ierarhie între cei care stabilesc prioritățile și cei care trebuie să se adapteze.

Ce pregătește Pentagonul și de ce provoacă neliniște între aliați

Elbridge Colby, responsabilul Pentagonului pentru politici, pregătește în Polonia o reuniune despre viitorul NATO. Formatul Bergen a reunit deja SUA și șase aliați europeni: Germania, Polonia, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Finlanda.

Potrivit Politico, Franța, Regatul Unit și statele baltice nu au primit invitație pentru noua întâlnire. Selecția ridică semne de întrebare tocmai fiindcă lasă deoparte puteri militare importante și țări direct expuse Rusiei.

De remarcat că printre excluși se numără aliatul cel mai fidel al SUA, Marea Britanie, integrată și în comunitatea de informații Five Eyes, Franța, care este singura putere nucleară a UE, și cele trei țări baltice, care au cea mai mare nevoie de sprijin la frontiera cu Rusia în acest moment. Ar putea fi un semn pentru Moscova că acestea nu vor fi apărate.

Colby susține că vrea să întărească întreaga Alianță, iar participanții spun că pregătesc idei pentru toți membrii. Dar diplomații se tem de consolidarea unei împărțiri în „buni” și „răi”. Pentagonul a refuzat să comenteze informația publicată de Politico, iar Casa Albă nici măcar nu a răspuns solicitării.

Asistăm la o selecție politică vizibilă, fără o nouă ierarhie adoptată oficial de NATO.

De peste 25 de ani se vorbește despre Europa cu mai multe viteze — cu un nucleu dur mai integrat și o seamă de țări în cercul „moale” exterior. Dar asta s-ar face prin consultarea și decizia fiecărui stat.

În ceea ce privește NATO, ar putea exista o împărțire între decidenți și subordonați

Comparația funcționează până la un punct. În UE, țările zonei euro, de exemplu, au o integrare suplimentară și discută responsabilitățile monedei comune în Eurogrup. Celelalte state rămân în afara acestui cerc, dar își păstrează drepturile în instituțiile Uniunii.

Participarea la euro are reguli convenite prin tratate; selecția Pentagonului are criterii insuficient explicate public. La NATO, deciziile se iau prin consens, iar Grupul Bergen nu poate hotărî în numele tuturor.

Totuși, influența se poate muta înaintea ședinței oficiale: un nucleu negociază prioritățile, apoi prezintă celorlalți un compromis deja construit. Cei din exterior pot obiecta, dar le-ar fi mai greu să schimbe direcția.

Așa ar putea apărea o ierarhie de fapt între cei care concep soluțiile și cei presați să le accepte. „Decidenți și subordonați” descrie, așadar, un risc politic posibil.

Ar putea exista două niveluri de securitate și apărare în aceeași Alianță?

În practică s-ar putea accentua diferențele de protecție, chiar fără schimbarea tratatului. Articolul 5 se aplică tuturor aliaților și obligă fiecare stat să ajute un membru atacat, prin acțiunile pe care le consideră necesare, inclusiv folosirea forței.

Protecția concretă depinde însă de trupe, apărare antiaeriană, informații, stocuri și capacitatea de a trimite rapid întăriri. Dacă Washingtonul ar acorda sistematic prioritate unui cerc de parteneri, aceștia ar putea beneficia de o prezență militară mai robustă și de o cooperare mai strânsă.

Ceilalți ar păstra garanția colectivă, dar ar putea avea mai multe incertitudini privind sprijinul disponibil. Deja au fost retrase trupe americane de pe continent, din unele țări.

Acesta este un scenariu de risc. Pericolul pentru întreaga Alianță apare dacă Rusia ar percepe asemenea diferențe drept fisuri pe care le poate exploata.

Ce ar însemna pentru România să rămână în cercul exterior?

România nu figurează între cei șase parteneri europeni ai Grupului Bergen, dar nu avem o confirmare publică privind invitarea sau neinvitarea sa la următoarea reuniune.

Pentru București, riscul ar fi ca prioritățile Mării Negre să fie discutate fără o participare românească suficientă: unde ajung sistemele antiaeriene, ce infrastructură se dezvoltă și cât de repede pot veni întăririle.

Există și un paradox: Franța, lăsată în afara întâlnirii, potrivit Politico, conduce grupul de luptă NATO din România. Apărarea noastră implică, așadar, chiar un aliat absent din acest cerc.