O tăcere nobilă

N-am de ales, am trecut la buddhism. (Nu e chiar u e chiar o religie, mai mult o filosofie. Îmi convine, nu mă deranjează).

Am în față exit-pollurile alegerilor la Primăria București (capitala României).

N-ar fi însă mai bine să păstrez o „tăcere nobilă”? Ca Buddha, când a fost întrebat despre originea lumii și despre cauza suferinței institutelor de sondare de pe cheiul gârlei.   

Dacă nu m-aș fi grăbit să ajung deja în Nirvana – unde m-am eliberat de timp, spațiu și caterincă proastă – aș scrie pe larg despre ceea ce nu vom știi niciodată: care a fost profilul absenților de la urne.