Copiii abuzaţi, violaţi şi molestaţi sunt copii „condamnaţi la moarte”. Papa Francisc foloseşte o imagine crudă, aproape brutală, susţinută însă de cele mai recente studii ştiinţifice privind efectele pe termen lung asupra echilibrului psiho-fizic al copiilor în creştere.
În trecut, Suveranul Pontif a vorbit despre victimele crimelor psihologice, despre nevinovaţii condamnaţi la o viaţă de traume şi durere. De data aceasta, revine asupra subiectului cu ocazia unei conferinţe intitulate: „Promovarea protecţiei copiilor în timpul Covid-19 şi dincolo de ea”, organizată de Comunitatea Ioan al XXIII-lea împreună cu Acţiunea Catolică şi Centrul Sportiv în colaborare cu Universitatea din Bologna, scrie Il Messaggero.
„Dacă abuzul este un act de trădare a încrederii, care îi condamnă la moarte pe cei care îl suferă şi generează fisuri profunde în contextul în care se produce, prevenţia trebuie să fie un parcurs permanent de promovare a unei fiabilităţi mereu reînnoite şi sigure faţă de viaţă şi viitor, pe care minorii trebuie să poată conta. Iar noi, ca adulţi, suntem chemaţi să le garantăm acest lucru, redescoperindu-ne vocaţia de <artizani ai educaţiei> şi străduindu-ne să fim fideli acesteia. Să favorizăm exprimarea talentelor celor pe care îi însoţim, să le respectăm timpul, libertatea şi demnitatea”, spune Papa, încurajând lupta împotriva pedofiliei.
Potrivit Suveranului Pontif, prevenirea pedofiliei merită şi ea un capitol separat, implicând direct copiii, învăţându-i să înţeleagă şi să identifice semnele de potenţial pericol din partea adulţilor, educatorilor, antrenorilor şi preoţilor pedofili.
În sfârşit, mesajul conţine şi un apel la numeroasele realităţi ale Bisericii care sunt în strânsă legătură cu copilăria şi adolescenţa. „Ca asociaţii laice, vă îndemn să perseveraţi în dialog şi transparenţă. Fie ca protecţia minorilor să fie din ce în ce mai mult o prioritate obişnuită în activitatea educativă a Bisericii, fie ca aceasta să fie promovarea unui serviciu deschis, fiabil şi autoritar, în contrast ferm cu orice formă de dominaţie, de desfigurare a intimităţii şi de tăcere complice”.