Pokerul vieții. O chintă de informații bate o pereche de adevăruri

De când dr. Kevin Dutton (psihiatrul meu preferat) mi-a confirmat cu exemple că limbajul e cel mai puternic drog și toți suntem dependenți de el, înghit cu exces de zen lozincile oricărei campanii electorale.

„- Există informații și există adevărul, îmi spunea un profesor bătrân.

L-am întrebat care e diferența.

-Se știe că roșia e un fruct. Adevărul e însă că n-ai pune-o într-o salată de fructe.

Dacă vă plac citatele motivaționale și tablele cu colaje de poze, ați putea trăi cu impresia că, în pokerul existențial al vieții, o pereche de adevăruri bate o chintă de informații.

(…) Desigur, răzgândirea în baza noilor informații poate părea o abordare inteligentă. Adesea se întâmplă însă să nu fim atât de inteligenți. Adesea alegem un drum diferit, mai lent, mai aglomerat țși mai ocolit. Ne încrâncenăm; săpăm tranșee; ne agățăm de convingerile noastre, ca niște copii care nu vor să lase jucăriile din mână în magazin, după ce mami și tati le-au spus să le pună înapoi pe raft. Când sentimentele trec de termenul de expirare, cel mai bun lucru este să le aruncăm la gunoi. Să ne împrospătăm rafturile cu convingeri proaspete, sănătoase, hrănitoare cognitiv. Nu facem însă asta. În orice caz, nu atât de des pe cât ar trebui. Preferăm în schimb să le stocăm în borcane și să le ținem în fundul dulapurilor noastre de gîndire, unde ne încurcă și ocupă un spațiu valoros al rațiunii. Le murăm și le păstrăm în adevăr”.