- Iranul se îndreaptă către un tur de scrutin.
- Prezența la vot poate ajunge la 40%, un minim record pentru alegerile prezidențiale iraniene de la revoluția din 1979.
- Alegerile anticipate au fost convocate după moartea președintelui Ebrahim Raisi într-un accident de elicopter.
Iranul se îndreaptă către un tur de scrutin la o săptămână după ce parlamentarul reformist Masoud Pezeshkian și-a asigurat un avans redus față de fostul negociator nuclear Saeed Jalili, dar nu a reușit să obțină mai mult de 50% din voturi, scrie The Guardian
Prezența la vot poate ajunge la 40%, un minim record pentru alegerile prezidențiale iraniene de la revoluția din 1979. Amploarea boicotului este o respingere a regimului, care a cerut în mod repetat iranienilor să-și arate angajamentul față de regimul islamic prin vot.
Prezența la vot la alegerile prezidențiale din 2001 a fost înregistrată oficial la 48,8%, cu 24,9 milioane de voturi. Rezultatele inițiale au arătat că Pezeshkian a primit 10,45 milioane de voturi, Jalili 9,47 milioane și celălalt conservator Mohammad Bagher Ghalibaf 3,38 milioane. Un al patrulea candidat, Mostafa Pourmohammadi, un fost ministru al justiției care a condus o campanie wildcard, a câștigat doar 206.000. Au votat un total de 24.735.185 de persoane. Când s-a anunțat primul număr de voturi, Pezeshkian era chiar în spatele lui Jalili, dar apoi l-a depășit și a împins înainte.
Un tur vineri pare inevitabil și va oferi o alegere ideologică directă între Pezeshkian și Jalili. Cu excepția cazului în care Pezeshkian poate face ca mai mulți alegători să se prezinte, pe baza faptului că în primul tur a dovedit că are șanse viabile de a câștiga și că poate schimba Iranul, reformistul este probabil să piardă acest tur. Se preconizează că cea mai mare parte, dar nu toate, voturile Ghalibaf vor trece la Jalili. Rivalitatea dintre Ghalibaf și Jalili – atât personală, cât și ideologică – a fost suficientă pentru a-i împiedica să ajungă la un pact înainte de votare.
Alegerile anticipate au fost convocate după moartea președintelui Ebrahim Raisi într-un accident de elicopter . În 2021, Raisi a obținut 18 milioane de voturi, cu doar 6 milioane mai puțin decât numărul total de voturi înregistrat în 2024. Comparații detaliate au arătat că prezența la vot a scăzut în 2021 în aproape toate provinciile, cu excepția Teheranului și Qom.
Abbas Akhoundi, un important reformist, a declarat: „Aproximativ 60% dintre alegători nu au participat la alegeri. Mesajul lor a fost clar. Ei se opun în fața discriminări instituționalizată în guvernarea existentă și nu acceptă că sunt cetățeni de clasa a doua și că o minoritate își impune voința majorității societății iraniene ca cetățeni de primă clasă.
„O mare parte a societății iraniene nu își vede un loc în instituțiile politice aflate la conducere. Prin urmare, ei aveau dreptul să nu participe la alegeri. Guvernul ar trebui să știe că, dacă această procedură va continua, această parte a societății va deveni mai mare, deoarece chiar și unii dintre cei care au votat sunt de acord cu acest grup”.
Șase candidați, inclusiv cinci conservatori, dintre care doi au renunțat în ajunul scrutinului, au fost aprobați ca calificați pentru a candida de către Consiliul Gardienilor, un organ de supraveghere constituțional neales ai cărui membri sunt numiți direct și indirect de liderul suprem ayatollahul Ali Khamenei.
Decizia de a permite unui reformist să candideze a fost văzută ca o concesie de către regim, care avea nevoie de alegeri mai competitive pentru a încerca să atragă alegătorii la urne.
Iranul are nevoie de lideri cu legitimitate, deoarece susține mișcările de rezistență din Orientul Mijlociu, se confruntă cu monarhiile nealese din Golf și provoacă Occidentul cu privire la scopul și amploarea programului său nuclear în curs de extindere.
Vineri, organul de pază nuclear al ONU a raportat că Teheranul a instalat patru din cele opt noi centrifuge la instalațiile sale Fordow, accelerând instalațiile sale de îmbogățire a uraniului.
Mișcarea reformistă care se întinde cu multe decenii în interiorul Iranului a fost împărțită în privința participării, multe figuri importante, inclusiv prizonieri politici, cum ar fi câștigătorul premiului Nobel Narges Mohammadi, cerând un boicot. Alți oameni de genul, închiși, cum ar fi Majid Tavakoli, au cerut alegătorilor din spatele gratiilor să nu voteze.
Judecând după alcătuirea mulțimilor uneori mari de la mitingurile lui Pezeshkian, reformiștii par să nu fi reușit să convingă generația tânără care cere o mai mare libertate culturală că mișcarea lor, sau traseul urnei, oferă o schimbare reală. Unii oameni din generația Z descriu Iranul ca fiind depolitizat, iar alții pur și simplu conștienți de faptul că politicienii aleși din Iran nu au control asupra pârghiilor puterii care rămân în sarcina liderului suprem și a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice.
Pezeshkian a folosit ședințele primăriei video pentru a interacționa cu studenții și a promis că nu va lua măsuri împotriva celor care refuză să poarte hijab. Dar în centrul campaniei sale s-a aflat o chemare că dificultățile economice ale țării nu se vor încheia decât dacă aceasta se angajează cu economiile occidentale, inclusiv prin renegocierea acordului nuclear iranian. Sprijinit activ de fostul ministru de externe Javad Zarif, el i-a acuzat pe cei de la linia dura că au doborât Iranul într-un cul-de-sac ideologic, cultural și economic.
Marea întrebare acum va fi dacă cei din jurul liderului suprem vor ține o discuție sinceră despre prezența la vot și alienarea evidentă a iranienilor.
Un cetăţean din Teheran, Kianoosh Sanjari, uluit de contrastul dintre rapoartele oficiale de la TV despre entuziasm la urne şi ceea ce văzuse pe străzile capitalei, a spus că a călătorit la 14 cabine de votare şi că nu a găsit mai mult de cinci persoane la coadă. El a spus că a mers apoi la Laleh (Lalelele) Park, una dintre locurile sale preferate din Teheran, și a găsit bătrâni jucând șah sub un foișor, mulțimi de tineri jucând fotbal și volei badminton și copii care practică slacklining.
„Nu știu despre situația din alte orașe, dar pot spune cu siguranță că majoritatea absolută a oamenilor din Teheran a ignorat numirile prezidențiale ale Republicii Islamice Iran și nu au participat la ele.”
El a adăugat: „Numiți asta descurajare, disperare, indiferență sau conștiință colectivă.”