Raport CSIS: SUA nu mai sunt puterea dominantă de odinioară. Posibilitatea unui conflict în Taiwan, Marea Chinei de Est sau Peninsula Coreea, din ce în ce mai mare

• Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale a lansat, în această lună, un raport cu privire la viitorul războiului modern şi lecţiile învăţate din războaiele dintre Rusia şi Ucraina şi Israel şi Hamas.
• Raportul atinge şi aspecte precum viitorul alianţelor dintre Rusia, China, Iran şi Coreea de Nord, posibilitatea izbucnirii unui război în Pacific şi rolul SUA în menţinerea securităţii globale.
• În primul capitol al raportului este evaluată relaţia dintre ţările aşa numit „revizioniste”, mai precis Rusia, China, Iran şi Coreea de Nord.

Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale a lansat, în această lună, un raport cu privire la viitorul războiului modern şi lecţiile învăţate din războaiele dintre Rusia şi Ucraina şi Israel şi Hamas, scrie Monitorul Apărării și Securității. Raportul atinge şi aspecte precum viitorul alianţelor dintre Rusia, China, Iran şi Coreea de Nord, posibilitatea izbucnirii unui război în Pacific şi rolul SUA în menţinerea securităţii globale.

Un aspect important, precizat chiar în deschiderea raportului, este evaluarea făcută de analişti potrivit căreia Statele Unite ale Americii nu mai reprezintă puterea dominantă a lumii. Deşi este un aspect speculat de mai multă vreme, în special în ultimii ani, acest lucru este acum pus pe seama unor studii amănunţite.

Potrivit autorilor raportului, „cel mai îngrijorător dintre toate lucrurile este că Statele Unite nu mai sunt puterea dominantă de odinioară. Desigur, declinul său relativ a fost exagerat: armata sa rămâne numeroasă şi capabilă, iar ponderea sa în producţia economică globală (aproximativ un sfert) a fost stabilă de-a lungul unei generaţii. Baza sa de cercetare şi dezvoltare rămâne de neegalat, iar ingredientele materiale de bază ale puterii naţionale – poziţia geografică, resursele naturale şi puterea economică şi financiară – sunt substanţiale. Dar, în special în cazul Chinei, Statele Unite se confruntă cu un rival nemaiîntâlnit de la Germania nazistă încoace – iar această confruntare a avut loc într-o lume în care următoarele două puteri principale, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică, erau aliaţi ai SUA”.

Autorii continuă apreciind că „economia chineză este mai mică decât cea a Statelor Unite, dar nu cu mult; din ce în ce mai mult, capacităţile tehnologice ale Chinei sunt comparabile, iar baza sa de producţie şi construcţii navale este considerabil superioară. Într-o astfel de lume, Statele Unite, cu numeroasele vulnerabilităţi create de principala sa sursă de putere – societatea sa deschisă – pot fi predispuse la surprize zdrobitoare de un fel nemaivăzut de la Pearl Harbor. Unul dintre marile aspecte imponderabile este cum va arăta războiul atunci când toate dimensiunile, noi şi vechi, vor fi împletite – operaţiuni informaţionale, războaie neregulate, atacuri cibernetice, război spaţial şi chiar, eventual, război biologic şi nuclear. Ar fi diferit de orice s-a mai experimentat până acum ca amploare şi amploare, chiar şi de al Doilea Război Mondial”.

În primul capitol al raportului este evaluată relaţia dintre ţările aşa numit „revizioniste”, mai precis Rusia, China, Iran şi Coreea de Nord. Seth Jones, autorul capitolului, subliniază că este tot mai probabil un conflict în Taiwan, Marea Chinei de Est sau în Peninsula Coreea şi că izbucnirea unui astfel de conflict ar putea duce la iniţierea unor alte tensiuni în Europa: „O colaborare tot mai strânsă între ţările axei ar avea implicaţii semnificative pentru viitorul războaielor. De exemplu, cooperarea ar putea creşte posibilitatea unui război multi-teatru. Ar profita Rusia de un război SUA-China în Strâmtoarea Taiwan sau în Marea Chinei de Sud pentru a se deplasa în Ţările Baltice sau în alte regiuni? Ar profita China sau Rusia de un război în Peninsula Coreeană care ar atrage Coreea de Nord, Coreea de Sud, Statele Unite şi alte ţări?”

Ce este totodată îngrijorător este că SUA nu ar fi pregătite să facă faţă la două războaie, mai scrie Jones: „Între al Doilea Război Mondial şi 2012, Statele Unite şi-au mărit armata pentru a purta două războaie în acelaşi timp. Dar acest lucru s-a schimbat odată cu Orientările Strategice de Apărare, care au modificat standardul pentru două războaie la „securizarea teritoriului şi a populaţiilor şi facilitarea unei tranziţii către o guvernare stabilă” într-o regiune, în timp ce „nega obiectivele – sau impunerea unor costuri inacceptabile asupra – unui agresor oportunist într-o a doua regiune” Cu toate acestea, această construcţie de forţe este probabil inadecvată pentru provocările de mâine care ar putea necesita purtarea a două războaie simultan”.

Acelaşi raport pune un mare accent pe importanţa rezilienţei societăţii în faţa războaielor moderne, subliniind încercările Rusiei de a submina această rezilienţă prin propagandă şi campanii de dezinformare: „În conflictele viitoare, agresori precum China şi Rusia vor submina probabil rezilienţa societăţilor ca alternativă sau preludiu la război”.

În timpul Războiului Rece, cel mai frecvent tip de competiţie dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite a fost războiul neconvenţional, cele două părţi purtând războaie prin intermediari în Africa, Asia, Europa şi America Latină. Acelaşi lucru ar putea fi valabil şi în anii următori, pe măsură ce China îşi extinde prezenţa globală. Deşi o invazie chineză a Taiwanului este posibilă, sunt mai probabile atacurile cibernetice, dezinformarea, sabotajul şi ameninţările militare pentru a constrânge Taipeiul şi a submina moralul cetăţenilor, se mai arată în raport.

În plus, costul uriaş al războiului din Ucraina, atât în ​​bani, cât şi în vieţi omeneşti, sugerează că o Rusie epuizată, dar „prădătoare”, ar putea prefera în viitor să folosească războiul neconvenţional (sau hibrid) în locul atacurilor convenţionale pentru a-şi extinde influenţa.

Direcţia Principală de Informaţii a Rusiei (GRU), Serviciul de Informaţii Externe, companiile militare semiprivate şi alte organizaţii statale şi nestatale vor continua probabil asasinatele, operaţiunile de sabotaj, campaniile cibernetice ofensive, operaţiunile de dezinformare, colectarea de informaţii şi alte activităţi clandestine. Serviciul pentru Activităţi Speciale al GRU va fi probabil deosebit de activ, inclusiv Unitatea 29155 (cunoscută şi sub numele de Centrul 161 sau, mai formal, Centrul de Instruire a Specialiştilor în Informaţii 161), Unitatea 54654 şi sediul central şi departamentul de planificare al GRU.

 De asemenea, Rusia va continua probabil să desfăşoare o campanie de dezinformare împotriva Statelor Unite, să desfăşoare campanii cibernetice ofensive împotriva agenţiilor şi companiilor guvernamentale americane şi occidentale şi să se angajeze într-o serie de alte activităţi, cum ar fi asasinate şi sabotaj.

Raportul concluzionează că Statele Unite şi aliaţii săi se confruntă cu unul dintre cele mai periculoase medii de securitate internaţională din istoria recentă, cu războaie care fac ravagii în Europa şi Orientul Mijlociu şi tensiuni ridicate în Strâmtoarea Taiwan, Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est şi Peninsula Coreeană. În acest mediu, unele aspecte ale războiului sunt în mare parte neschimbate.

Pentru analiştilor CSIS, caracterul războiului este în evoluţie. Există o extindere a sistemelor fără pilot şi autonome – aeriene, submarine, de suprafaţă şi terestre – care pot fi utilizate pentru „masă precisă”, în care un număr mare de sisteme ieftine, precise şi avansate din punct de vedere tehnologic pot fi implementate împreună pentru a viza un adversar. Probabil va continua să existe o explozie de informaţii open-source, iar tehnologiile IA, cuantice şi alte tehnologii ar putea fi din ce în ce mai importante pe câmpul de luptă.

În ciuda acestor evoluţii, Statele Unite nu sunt pregătite în mod adecvat pentru viitorul războiului. Nu sunt pregătite să lupte şi să câştige două sau mai multe războaie majore în acelaşi timp, baza lor industrială de apărare nu este pregătită pentru un conflict prelungit, iar bugetul lor pentru apărare este semnificativ mai mic decât în ​​orice moment al Războiului Rece ca procent din produsul intern brut. Una dintre cele mai urgente priorităţi – şi punctul central al acestui capitol – este necesitatea de a dezvolta o compensare pentru a învinge şi descuraja China, care are unele avantaje faţă de Statele Unite în ceea ce priveşte masa şi amploarea. O compensare se referă la un efort de a contracara – sau compensa – în mod accesibil avantajele unui adversar printr-o combinaţie de concepte operaţionale şi tehnologie.