RAPORT. De ce a fost atât de catastrofală distrugerea clădirilor din Turcia?

• Dovezile sugerează că cutremurele au fost chiar mai puternice decât prevedeau cei mai experimentați oameni de știință și proiectanți urbani.
• Dovada acestui lucru vine de la rețeaua de senzori seismici din Turcia, care măsoară cantitatea de zguduiri ale solului în timpul cutremurelor.
• Unii senzori au înregistrat accelerații maxime ale solului – o măsură cheie a forței cutremurului – de mult peste 7 m pe secundă pătrată.

Imaginile clădirilor prăbușite și care se prăbușesc sunt cu adevărat tulburătoare. Eșecul structural este principalul motiv al pierderilor catastrofale de vieți omenești în acest cutremur.

Mai presus de orice, acesta a fost un cutremur foarte sever, posibil chiar mai sever decât calculaseră chiar și cercetătorii turci cunoscători și experimentați în materie de risc seismic în cele mai grave scenarii.

Dovada acestui lucru vine de la rețeaua de senzori seismici din Turcia, care măsoară cantitatea de zguduiri ale solului în timpul cutremurelor – în acest caz, în jurul Falia Anatoliană de Est care a provocat dezastrul.
Datele sunt preliminare și ar putea fi revizuite, dar unele dintre cele mai înalte măsurători ale unora dintre acești senzori depășesc limitele de zguduire presupuse de codurile de proiectare a clădirilor în caz de cutremur din Turcia.

Acestea cer, de obicei, ca clădirile să facă față unei severități a cutremurului de pământ care se așteaptă să se producă o dată la 475 de ani și să reziste la prăbușire în cazul unui eveniment care are loc o dată la 2.475 de ani.

Unii senzori au înregistrat accelerații maxime ale solului – o măsură cheie a forței cutremurului – de mult peste 7 m pe secundă pătrată. Aceste valori, spun experții, par să depășească zguduirile preconizate a se produce în aceste zone, chiar și în cazul celui mai rar cutremur de o dată la 2.475 de ani.

„Chiar și clădirile foarte bine proiectate, foarte bine executate ar fi avut de suferit și ar fi fost puse la încercare”, spune profesorul Yasemin Didem Aktas, inginer structural la University College London.

„Dar acest lucru nu exclude faptul că stocul de clădiri pe care îl vedem prăbușindu-se era lipsit de defecte și probleme”, adaugă ea. Dovezi în acest sens pot fi văzute în orașe precum Gaziantep – la 70 km de epicentrul cutremurului – care au suferit zguduiri mult mai puțin severe.

Multe clădiri mari de acolo s-au prăbușit în mod catastrofal, fie prăbușindu-se în dărâmături, fie „clătinându-se”, etajele rămânând intacte, dar căzând una peste alta.