Rebelii houthi controlează acum strâmtoarea Mării Roșii. Împreună cu blocajul din Ormuz, o treime din comerțul mondial e prins între două porți închise

• Rebelii houthi au cucerit portul Mokha și insula Perim, controlând acum strâmtoarea Bab al-Mandeb.
• Prin această strâmtoare trece între 10 și 12% din comerțul maritim mondial.
• Împreună cu blocajul iranian din Ormuz, aproape o treime din comerțul pe mare al lumii e sub control ostil.
• Prețul petrolului a urcat spre 105 dolari pe baril după cucerirea insulei.
• Europa e cea mai expusă, pentru că prin Marea Roșie și Canalul Suez îi vin mărfurile din Asia.
• Arabia Saudită i-a cerut personal lui Trump o intervenție militară americană.

Rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au preluat controlul asupra strâmtorii Bab al-Mandeb, una dintre cele mai importante porți comerciale ale lumii. Vineri, au ocupat insula Perim, aflată chiar în mijlocul strâmtorii, la o zi după ce cuceriseră portul Mokha de la forțele guvernamentale sprijinite de Arabia Saudită.

Vestea a trimis unde de șoc pe piețele mondiale.

Bab al-Mandeb, „Poarta Lacrimilor”, leagă Marea Roșie de Oceanul Indian și e coridorul prin care mărfurile din Asia ajung în Europa, prin Canalul Suez. Prin ea trece între 10 și 12% din tot comerțul maritim al lumii și milioane de barili de petrol în fiecare zi.

Insula Perim e cheia. Împarte strâmtoarea în două benzi de navigație și, de pe ea, o forță militară poate controla trecerea vaselor. În cel mai îngust punct, strâmtoarea are doar câteva zeci de kilometri, jumătate față de Ormuz, ceea ce înseamnă că poate fi blocată chiar și cu arme simple, drone sau bărci rapide, fără rachete sofisticate.

Iranul a militarizat deja Strâmtoarea Ormuz, cealaltă mare poartă a petrolului, din februarie. Acum, cu Marea Roșie sub control houthi, cele două robinete prin care curge energia și marfa lumii sunt amândouă în mâini ostile. Potrivit estimărilor citate de presa europeană, asta pune aproximativ o treime din comerțul mondial pe mare sub amenințare directă.

Pentru Europa, expunerea e maximă. Continentul depinde de ruta Asia-Suez pentru bunuri de larg consum, componente și energie. Când Marea Roșie a fost lovită de atacuri în 2024, traficul prin Canalul Suez a scăzut cu peste 50%, iar navele au fost nevoite să ocolească Africa, pe la Capul Bunei Speranțe, un drum care adaugă între 10 și 14 zile la fiecare cursă. Costurile de transport au explodat, iar primele de asigurare pentru vase s-au mai mult decât dublat. La vârful crizei, mărfuri de până la 10 miliarde de dolari erau afectate în fiecare zi.

De data asta, situația e mai gravă. Atunci, houthii loveau de la distanță, din interiorul Yemenului. Acum controlează efectiv coasta și insula, deci sunt lipiți de rutele de navigație.

Ce înseamnă pentru buzunarul european

Lanț scurt: dacă navele ocolesc din nou Africa, totul devine mai scump. Marfa ajunge mai târziu și cu costuri mai mari, ceea ce se traduce în prețuri mai mari la raft. Energia e prima lovită. Petrolul Brent a urcat deja spre 105 dolari pe baril, iar gazul în Europa a depășit 80 de euro pe megawatt-oră, maximul ultimilor trei ani. Motorina și facturile de iarnă vin direct din aceste cifre.

Efectul se simte și mai departe de energie. Egiptul, care încasează miliarde din taxele de tranzit prin Suez, pierde masiv atunci când vasele ocolesc. Iar orice întârziere în lanțurile de aprovizionare urcă prețurile pentru toți importatorii europeni.

Prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, i-a cerut personal lui Donald Trump o intervenție militară americană împotriva pozițiilor houthi. Potrivit presei americane, Trump ar fi respins deocamdată cererea de a lovi rebelii în timp ce se apropiau de Mokha.

Uniunea Europeană a condamnat atacurile houthi asupra navigației comerciale și a cerut oprirea lor. Blocul are deja o misiune navală defensivă în regiune, Aspides, staționată în Djibouti, dar mandatul ei nu permite acțiuni ofensive împotriva rebelilor.

Guvernul yemenit recunoscut internațional a promis să recucerească teritoriile pierdute și a vorbit despre o „retragere tactică”.