România a înregistrat o scădere trimestrială a costului forței de muncă, dar cheltuielile au rămas peste nivelul din 2025

• Costul orar al forței de muncă a scăzut cu 0,32% în trimestrul II din 2026 față de primele trei luni ale anului.
• Cele mai mari scăderi au fost în hoteluri și restaurante (-3,20%) și informații și comunicații (-3,09%).
• Industria extractivă a înregistrat cea mai mare creștere trimestrială a costului orar, de 6,88%.
• Față de trimestrul II din 2025, costul orar al forței de muncă a crescut cu 1,80%.
• Construcțiile au avut cea mai mare creștere anuală, de 5,71%, urmate de industria extractivă, cu 5,63%.
• Administrația publică și învățământul au fost singurele domenii cu scăderi importante față de anul trecut, de 5,79%, respectiv 4,70%.

Costul orar al forței de muncă suportat de angajatorii din România a înregistrat o scădere ușoară în trimestrul al II-lea din 2026, comparativ cu primele trei luni ale anului. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, ajustate în funcție de numărul zilelor lucrătoare, costul orar al forței de muncă s-a redus cu 0,32%.

Evoluția diferă însă de la un domeniu la altul. Cele mai importante scăderi au fost înregistrate în hoteluri și restaurante, unde costul orar al forței de muncă a coborât cu 3,20%. Urmează sectorul informații și comunicații, cu o reducere de 3,09%, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, inclusiv repararea autovehiculelor și motocicletelor, cu 1,86%, și activitățile profesionale, științifice și tehnice, cu 1,79%.

În același timp, anumite sectoare au înregistrat creșteri ale costurilor. Cea mai mare majorare a fost raportată în industria extractivă, unde costul orar al forței de muncă a crescut cu 6,88%. Au urmat producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat, cu 3,10%, învățământul, cu 2,42%, și tranzacțiile imobiliare, cu 2,15%.

Reducerea trimestrială a fost determinată atât de componenta salarială, cât și de cea non-salarială. Cheltuielile directe cu forța de muncă, reprezentate de costurile salariale, au scăzut cu 0,33%, în timp ce cheltuielile indirecte, non-salariale, s-au redus cu 0,20%.

Imaginea este diferită atunci când comparația se face cu aceeași perioadă a anului trecut. Față de trimestrul al II-lea din 2025, costul orar al forței de muncă a crescut cu 1,80%, ceea ce arată că, în ciuda scăderii față de începutul acestui an, costurile suportate de angajatori rămân peste nivelul de acum un an.

Cele mai mari creșteri anuale au fost înregistrate în construcții, unde costul orar al forței de muncă a urcat cu 5,71%, urmate de industria extractivă, cu 5,63%, activitățile de servicii administrative și de servicii suport, cu 5,33%, și hoteluri și restaurante, cu 4,99%. Creșteri de peste 4% au mai fost consemnate în industria prelucrătoare și în activitățile profesionale, științifice și tehnice.

Pe de altă parte, două domenii au avut scăderi importante față de trimestrul al II-lea din 2025. În administrația publică, costul orar al forței de muncă a coborât cu 5,79%, iar în învățământ s-a redus cu 4,70%.

În ceea ce privește structura costurilor, cheltuielile salariale directe au crescut cu 1,79% față de trimestrul al II-lea al anului trecut, în timp ce cheltuielile indirecte, non-salariale, au avansat cu 1,90%.

Datele indică astfel o evoluție mixtă: costul forței de muncă s-a redus ușor de la un trimestru la altul, dar rămâne mai ridicat decât în urmă cu un an. Indicatorul reflectă tendințele costurilor orare suportate de angajatori pentru forța de muncă salariată.