România cheltuie miliarde pentru înzestrarea armatei, dar ne-am făcut de râs la prima dronă. Cum încrederea în Armata Română a atins 63%

• Încrederea în Armata Poloneză a atins 93,9%; 63% români au încredere în Armata Română.
• România are cel mai mare buget al Apărării pe timp de pace.
• Ministerul Apărării are un buget anul acesta de aproximativ 10 miliarde euro.
• România a semnat contracte de peste 17 miliarde de euro.
• Dacă semna contracte cu offset, peste 10 miliarde euro ar fi fost investiți în România.
• În Polonia, a crescut încrederea în armată la aproape 94%.
• INSCOOP, iulie 2025: Încrederea în Armata Română este de 63%.

România are cel mai mare buget al apărării pe timp de pace, de aproape 10 miliarde de euro. Ministerul Apărării Naționale a semnat deja contracte majore de înzestrare de 17 miliarde de euro, dar cu toate acestea industria națională scârțâie, dronele rusești nu sunt doborâte, militarii încă folosesc tehnică din secolul trecut.

Cum merge acest proces de înzestrare al armatei române?

Florin Jipa, editor șef la Monitorul Apărării și Securității: „Nu este, deocamdată, benefic pentru industria națională de profil, fiindcă la noi achizițiile nu se fac offset. De exemplu, în Spania, Italia, Franța orice contract trebuie să aibă cel puțin 70% offset, adică să fie investiții în industria națională de 70%. La noi această reglementare a fost scoasă din lege de mulți ani. Acum s-a vrut reintroducerea.

În Statele Unite e de 100%, deci suntem cam singuri; cred că noi și Bulgaria aruncăm cu bani fără să primim nimic. Când semnezi un contract atât de mare, trebuie să te gândești la două lucruri: la produsul pe care îl folosești, dar și la beneficiile economice, pentru că, atunci când dai contracte de 17 miliarde de euro și la tine în țară nu îți vine nimic, te întrebi dacă e vorba de reavoință sau chiar de prostie în semnarea acestor contracte. Plus că se merge și pe o prea largă diversificare.

De exemplu, am cumpărat un batalion de tancuri chiar în momentul în care Ucraina spunea că nu prea mai e nevoie de tancuri pe acolo, că distrugi foarte ușor un tanc de 4 milioane de dolari cu o dronă de 300 de dolari, dar nu avem arme cu bătaie lungă. Acestea sunt acum la mare căutare în Ucraina. Arme cu bătaie lungă de peste 1.000 de kilometri. Noi nu avem niciuna, deci am cheltuit 17 miliarde de euro, dar nu avem nimic să dăm mai departe la peste 300 de kilometri;

Racheta HIMARS are o rază de acțiune de circa 300 km, ceea ce este foarte puțin în războiul de azi. Cumpărăm o corvetă de la turci și dăm 220 de milioane de euro pe ea. Turcii ce fac? Ne vând nouă, că deja o au în dotare, și dau comandă la industria locală să le facă alta.

Noi, industria locală — 11 șantiere — câștigăm 0. Plus că o să avem două sisteme diferite, pentru că vrem să cumpărăm două corvete și de la Diamond. Deci o să mergem cu o corvetă turcească și cu două corvete făcute la noi. La fel și cu tancurile. Luăm un batalion Abrams și mai luăm încă, poate, patru batalioane. De unde le luăm? Le luăm din altă parte. O să avem două tipuri de tancuri; va fi un dezastru.

La fel și cu mașinile 4×4: avem cinci tipuri, de exemplu. Ceea ce este, la fel, o problemă. Este un coșmar pentru cei care se ocupă de mentenanță”.

Încrederea în armata Poloniei a ajuns la un record de 94%. Cum stă România?

Florin Jipa, editor șef la Monitorul Apărării și Securității: „Sper să nu se facă un sondaj acum. Când românii au în memorie ce s-a întâmplat sâmbătă, când ni s-a cerut să doborâm o dronă de câteva zeci de mii de dolari cu aeronave de sute de milioane de dolari și rachete de milioane. E clar că, în acest moment, România are niște goluri pe care trebuie să și le acopere în materie de apărare. Foarte repede trebuie să le acopere.

Cred că un ultim sondaj făcut de INSCOP arăta 64% încredere în Armata României. Armata României, tradițional, are încrederea populației, în special a celei în vârstă, dar trebuie și să presteze: în momentul în care intră o dronă, trebuie să vedem militari pregătiți, trebuie să vedem politicieni — miniștri, secretari de stat la Apărare.

Azi ministrul apărării din Polonia este la Kiev; a semnat un acord cu omologul ucrainean, s-a creat deja un grup de lucru cu două componente principale: una industrială, ca Polonia să construiască drone bazate pe experiența ucraineană, și cealaltă de pregătire a militarilor polonezi pentru doborârea dronelor ucrainene. Aceste drone există de 2–3 ani.

E clar că, dacă nu ai avut de-a face cu ele, nu știi cum să le dobori. În special pentru că, în ultimii doi-trei ani, noi doar ne-am prefăcut că le urmărim: ridicam niște avioane, echipele monitorizau ceva pe acolo, dar niciodată nu s-a dat ordinul de doborâre. Când s-a dat ordinul, ne-am făcut de râs.

Deci, cred că e nevoie să colaborăm și noi cu ucrainenii, să mergem pe linia polonezilor. Am văzut că ministrul Apărării Naționale a avut, acum două zile, o videoconferință cu un oficial ucrainean, dar rămâne ca, undeva prin mai anul viitor, să fie semnat ceva. Ar fi bine ca acea semnare să se întâmple cât mai repede, pentru ca militarii români să înceapă antrenamentul pentru acest război al dronelor.

Degeaba am cheltuit 17 miliarde de euro și mai cheltuim poate încă 17 sau chiar mai mulți dacă nu ne pregătim pentru războiul prezent și viitor, în care vedem drone și roboți militari, iar noi încă ne pregătim pentru un război cu tancuri și mitraliere grele. Trebuie să trecem la sistemul de drone și roboți militari. Acesta nu este doar viitorul; este chiar prezentul”.