România conduce Europa la copii care își pierd viața în accidente rutiere. Titi Aur: „Românii nu știu să circule pe stradă sub nicio formă”

• Titi Aur acuză autoritățile că nu oferă educație rutieră în școli, iar siguranța lor e în pericol.
• Comisia Europeană: România conduce Europa la numărul copiilor care își pierd viața în accidente rutiere.
• România nu are un program național de educație rutieră în școli.
• Ministerul Educației spune că siguranța rutieră cere acțiuni clare și coordonate.

Siguranța rutieră e testul care ne arată cât de protejați sunt copiii în România. Și răspunsul nu e deloc încurajator: suntem țara europeană cu cei mai mulți copii care își pierd viața în accidente, arată datele Comisiei Europene.

Mai mult decât atât, în școli lipsește educația rutieră, iar tinerii circulă cu trotinete electrice cu până la 80 km/h, fără cască și fără reguli concrete.

Câtă nevoie are România ca educația rutieră să devină materie obligatorie în școli?

Titi Aur, fost pilot și expert în siguranță rutieră: „Mai mult ca niciodată, avem nevoie ca de aer de acest lucru, de educație, de educație la modul general. Iar când vorbim de educație rutieră, vorbim de toate formele de educație rutieră.

În primul rând, în școală, în școala generală, în liceu, avem aproximativ 3.200.000 de copii în Sistemul Național de Educație. Și, din păcate, niciunul dintre ei nu beneficiază de educație rutieră. Mă refer acum la ce se face prin programa școlară, nu la acele acțiuni punctuale care apar sau care sunt făcute de către Poliția Rutieră sau de anumite ONG-uri.

Acolo sunt doar picături într-o mare. Ar trebui educație rutieră, pentru că suntem o generație needucată din acest punct de vedere. Românii nu știu să circule pe stradă sub nicio formă, nici în calitate de pietoni, nici de bicicliști, nici de utilizatori de trotinete și nici măcar de conducători auto, pentru că și sistemul de pregătire al șoferilor este, din punctul meu de vedere, precar, insuficient.

Marea problemă este că sistemul nostru de educație, Ministerul Educației, refuză categoric alte forme de educație în afară de programa școlară și le spune, așa, da, cei de la ISU vor să învețe copiii să nu-și dea foc la casă, cei din Sistemul de Sănătate să nu se îmbolnăvească, cei din Finanțe să învețe educație financiară. „Noi nu avem timp de prostiile voastre.” Nu spun chiar așa, spun mult mai pe ocolite, dar asta se înțelege. Din păcate, partea de educație rutieră, deci siguranța rutieră la modul general, dar acum vorbesc de educație, este copilul vitreg al societății românești.

Adică, în viața socială, la noi nu există acest capitol, nu-i interesează pe nimeni siguranța rutieră și, cu atât mai puțin, educația rutieră. De aceea avem cei mai mulți copii… Gândiți-vă că țările nordice se luptă între ele pentru zero copii morți în accidente rutiere într-un an. Și reușesc cu unul, cu doi copii, cu zero într-un an, în Finlanda, Norvegia, Danemarca, Suedia, Irlanda.

Iar la noi, în fiecare zi, avem tragedii și avem foarte mulți copii morți în accidente. Avem 120 de copii morți anual în accidente rutiere. Este o diferență enormă”.

Cum ați vedea predarea acestei materii în școli și de ce resurse ar trebui să dispună școlile?

Titi Aur, fost pilot și expert în siguranță rutieră: „În primul rând, ar trebui ca siguranța rutieră să devină o problemă pe ordinea de zi a guvernanților. Nu există. Dacă vă uitați în tot ce înseamnă programe de guvernare, tocmai venind din multe campanii electorale… Dacă vă uitați pe ordinea de zi a guvernului, nu există acest capitol. Autoritățile din România au probleme cu pensiile, salariile, energia, războaiele altora și așa mai departe. Siguranța rutieră nu există ca subiect.

Pe urmă, ce ar trebui făcut? Din punctul meu de vedere, cred că avem nevoie, după calculul meu, de cel puțin 20.000 de profesori care să aibă capacitatea să predea și siguranță rutieră dintre profesorii actuali, nu alți 20.000. Deci să se pregătească. Pe urmă, ar trebui făcută acea programă. Pe urmă, ar trebui acele poligoane în curtea școlii.

Cum au făcut alții? Eu ce vă spun acum este ceea ce fac alte țări care au reușit să ajungă la un nivel bun sau chiar foarte bun de siguranță rutieră. Mă refer la copii, în mod special la tineri. Să se facă acea pregătire în curtea școlii: cum să treci strada, cum să acorzi prioritate, pe unde să treci, pe unde să nu treci, cu semafor, fără semafor.

Pe urmă, ar trebui acordate, de exemplu, cum fac nemții și nu numai, permise de bicicletă. Școala, în Germania, la 10–11 ani, acordă permis de bicicletă copilului.

După ce trece printr-un examen, după ce îl motivează că, la 16 ani, va primi permis de moped fără examen, dacă nu face nicio abatere. Franța acordă și permis de pieton copiilor, după ce învață niște lucruri, ca să-i motiveze. Există metode ca să-i faci să înțeleagă.

Mai mult, a apărut trotineta electrică, unde avem o altă problemă. Copiii noștri circulă cu trotineta electrică, sunt obligați să circule pe stradă, n-au niciun fel de educație rutieră, nu știu reguli de circulație deloc, pentru că nu i-a învățat nimeni, că a mai auzit unul de la tata, de la vecinul, e una, dar nu i-a învățat nimeni organizat. Trotinetele electrice sunt foarte periculoase și asistăm la tragedii, pentru că nimeni nu face nimic”.