România riscă să se pregătească pentru războiul de ieri. Avertismentul fostului şef al Armatei, la Vantarc Forum: „Viteza de adaptare devine o parte a capacităţii operaţionale”

• Generalul Daniel Petrescu avertizează că Armata Română trebuie să integreze mai rapid noile tehnologii militare.
• Producția de drone în România este încă la început, iar companiile reclamă lipsa comenzilor și a investițiilor.
• Experții avertizează că infrastructura din Marea Neagră, inclusiv Neptun Deep, este vulnerabilă la atacurile cu drone.

Războiul din Ucraina schimbă fundamental modul în care armatele trebuie să se pregătească pentru conflictele viitorului. Dronele ieftine, inteligenţa artificială şi sistemele autonome obligă statele să regândească nu doar echipamentele militare pe care le cumpără, ci şi viteza cu care le pot adapta şi produce. România trebuie să treacă de la un sistem tradiţional de achiziţii la unul capabil să integreze permanent noile tehnologii, a avertizat generalul în rezervă Daniel Petrescu, fost şef al Statului Major al Apărării, în cadrul VANTARC Defense Forum 2026.

Viitorul tehnologiei militare şi capacitatea Armatei Române de a se adapta la transformările războiului modern au fost principalele teme ale celui de-al doilea panel al VANTARC Defense Forum, desfăşurat pe 5 noiembrie, la Bucureşti. Dezbaterea a fost purtată de reprezentanţi ai armatei, industriei de apărare şi specialişti în securitate cibernetică şi digitalizare.

Una dintre cele mai importante concluzii ale discuţiei a fost că superioritatea tehnologică nu mai este suficientă pentru a câştiga un război. Capacitatea de a adapta rapid echipamentele, de a le produce în număr mare şi de a integra tehnologii noi poate deveni mai importantă decât performanţa unui sistem individual.

„Viteza de adaptare devine o parte a capacităţii operaţionale. Este bine să ai superioritate tehnologică la începutul conflictului, dar este poate mult mai important să te adaptezi şi să susţii acea superioritate pe timpul conflictului”, a declarat generalul Daniel Petrescu.

Fostul şef al Armatei a explicat că sistemele actuale de planificare şi achiziţii militare au fost construite pentru un alt tip de război. În opinia sa, România trebuie să dezvolte un mecanism prin care noile tehnologii să poată fi identificate, testate, introduse treptat în dotare şi îmbunătăţite permanent.

„Semnarea unui contract nu este punctul final, semnarea unui contract este abia punctul de început”, a subliniat generalul.

Producţia de drone în România încă nu a început cu adevărat

În timp ce războiul din Ucraina demonstrează importanţa producţiei masive de drone, industria românească se confruntă în continuare cu lipsa comenzilor şi cu dificultăţi în dezvoltarea capacităţilor industriale.

Emanuel Popp, directorul general al Autonomous Flight Technologies (AFT), a prezentat o imagine îngrijorătoare a sectorului.

„Producţia de drone în România nu se poate spune că a pornit încă. Comenzile sunt nesemnificative”, a afirmat acesta.

Deşi compania sa are peste 25 de ani de experienţă în domeniu, activitatea se concentrează în prezent pe cercetare, dezvoltare şi producţie de serie mică. AFT lucrează la o dronă despre care Popp afirmă că este realizată în proporţie de 95% în România, singurele componente care mai trebuie dezvoltate local fiind motoarele.

Problema majoră nu este însă doar capacitatea tehnologică, ci posibilitatea de a produce la scară industrială şi la costuri competitive.

„Ni se cere, la nivelul întregii industrii, să avem costul din China şi calitatea din Germania sau din Statele Unite. Nu se va putea, este imposibil”, a avertizat Popp.

În schimb, Bogdan Grigoraş, Defence Programmes Lead la Thales România, a arătat că marii producători internaţionali îşi accelerează semnificativ capacitatea de producţie. Potrivit datelor prezentate de acesta, grupul Thales şi-a multiplicat de patru ori producţia de radare în perioada 2020–2026, în timp ce producţia de rachete din Belgia a crescut tot de patru ori între 2024 şi 2026.

Grigoraş a precizat că Thales România urma să ajungă la 1.000 de ingineri în toamna anului 2026, faţă de aproximativ 500 cu un an şi jumătate înainte, subliniind potenţialul specialiştilor români în integrarea tehnologiilor militare.

Cum apărăm infrastructura critică de dronele ruseşti?

O altă temă importantă a fost protejarea infrastructurii strategice din Marea Neagră, în special a viitoarelor instalaţii energetice offshore.

Duncan Stewart, director Global Defense Sales la SIG Sauer, a atras atenţia asupra vulnerabilităţii unor obiective precum Neptun Deep în faţa dronelor şi a altor arme ieftine, produse în număr mare.

„Cum le veţi proteja? Se află în Marea Neagră. Aceasta este, la propriu, o zonă de război”, a avertizat Stewart, referindu-se la instalaţiile energetice din Marea Neagră.

Acesta a explicat că nu există o tehnologie unică prin care pot fi eliminate toate ameninţările reprezentate de drone. Apărarea eficientă presupune integrarea mai multor sisteme, de la război electronic şi interceptoare ieftine până la sisteme antiaeriene şi platforme de armament controlate prin software.

Problema este şi una economică. Utilizarea unei rachete Patriot, care poate costa milioane de dolari, pentru interceptarea unei drone mult mai ieftine nu reprezintă o soluţie sustenabilă în cazul atacurilor masive.

În opinia lui Stewart, viitorul apărării antidronă presupune trecerea de la sisteme operate individual de militari la soluţii integrate, în care un singur operator poate coordona mai multe mijloace de interceptare.

Inteligenţa artificială schimbă şi modul în care sunt folosite armele

Discuţia a abordat şi perspectiva reducerii rolului operatorului uman în sistemele de armament.

Stewart a explicat că, în cazul atacurilor cu drone de mici dimensiuni, timpul de reacţie poate fi de numai una sau două secunde, ceea ce limitează eficienţa armamentului individual operat direct de un militar.

În consecinţă, industria dezvoltă sisteme automate de armament, coordonate prin software, în care operatorul uman supraveghează funcţionarea şi intervenţia acestora, fără a executa personal fiecare acţiune.

Această evoluţie ridică însă întrebări etice şi operaţionale privind rolul deciziei umane în utilizarea forţei.

Cu toate acestea, generalul Daniel Petrescu a respins ideea că dronele vor elimina complet sistemele militare tradiţionale.

„Tancul, blindatele, artileria […] vor continua să rămână coloana vertebrală a organizării capabilităţilor militare”, a afirmat fostul şef al Armatei.

În opinia sa, dronele vor schimba modul în care aceste echipamente sunt utilizate şi integrate pe câmpul de luptă, dar nu vor înlocui rolul militarului.

„Fără militar, fără om, nu va putea fi câştigat vreodată vreun război”, a subliniat Petrescu.

Ameninţarea invizibilă: datele furate astăzi pot fi decriptate în viitor

Pe lângă transformările de pe câmpul de luptă, specialiştii au avertizat şi asupra riscurilor generate de inteligenţa artificială şi de viitoarele calculatoare cuantice.

Cristina Cristina, expert în cadrul Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică, a declarat că tranziţia către criptografia post-cuantică trebuie tratată drept o urgenţă.

„Noi ne uităm la tranziţia către criptografia post-cuantică nu ca la o prioritate, ci ca la o urgenţă”, a afirmat reprezentanta DNSC.

Aceasta a explicat că organizaţiile trebuie să identifice sistemele vulnerabile şi să pregătească trecerea către noi mecanisme de protecţie a informaţiilor, în condiţiile în care datele criptate furate în prezent ar putea fi decriptate în viitor cu ajutorul calculatoarelor cuantice suficient de performante.

La rândul său, Răzvan Foncea, reprezentant al Edge Institute, a atras atenţia că instituţiile publice din România au nevoie de o guvernanţă mai bună a datelor, responsabilităţi clare şi personal specializat pentru a face faţă noilor riscuri tehnologice.