România și alte 10 state UE cer renunțarea la veto în cadrul blocului comunitar

• România și alte 10 state cer limitarea blocajelor prin veto
• Franța și Germania sunt printre semnatarii scrisorii către Kaja Kallas
• Un singur stat poate bloca astăzi o decizie de politică externă
• Majoritatea calificată înseamnă minimum 15 state și 65% din populația UE
• România reprezintă aproximativ 4,2% din populația Uniunii
• Bucureștiul pierde puterea de a bloca singur o decizie

România face o alegere care îi poate schimba greutatea în Europa. Bucureștiul se alătură Franței și Germaniei și acceptă să pună în discuție unanimitatea în politica externă a UE.

Renunță la posibilitatea de a spune singura „nu”, pentru ca Europa să poată spune mai repede „da”. Dar pentru România este un câștig sau o pierdere de putere?

Marcela Feraru, editor Aleph News în Franța, a dezbătut subiectul într-o intervenție LIVE, la Aleph News.

De ce vrea România să renunțe tocmai acum la veto?

Marcela Feraru, editor Aleph News în Franța: „Pentru că lumea în care veto-ul proteja statele mici s-a schimbat. Războiul din Ucraina ne-a arătat cât de ușor poate fi paralizată politica externă europeană dacă un singur guvern blochează o decizie susținută de celelalte 26. Este o armă cu două tăișuri.

Mai ales atunci când ești o țară mică și cu o influență destul de restrânsă în Uniunea Europeană. Au semnat această scrisoare România, Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Spania și Suedia. Și acestea îi cer Bruxellesului să exploreze mecanismele deja existente în tratate pentru trecerea, în anumite cazuri, de la unanimitate la majoritate calificată.

Nu este vorba despre eliminarea imediată a unanimității din toată politica externă. Cele 11 state propun inclusiv mai multe abțineri constructive. Dacă nu ești de acord, dar nici nu vrei să blochezi întreaga Uniune Europeană.

Totuși, mi-e greu să înțeleg care a fost argumentul pentru executivul nostru să aleagă această cale. Propunerea ar fi trebuit, după părerea mea, dezbătută, pentru că este un lucru foarte important și nu poate fi făcut fără măcar informarea Parlamentului”.

Pierde România dacă politica externă a UE trece la majoritate calificată?

Marcela Feraru, editor Aleph News în Franța: „Pierde o armă foarte puternică pentru un stat mediu. Dreptul de a opri singur o decizie care nu îi convine să o dezavantajează.

Astăzi România are aproximativ 19 milioane de locuitori, adică numai 4,2% din populația Uniunii Europene. La majoritate calificată, o decizie are nevoie de cel puțin 15 din cele 27 de state și care reprezintă minimum 65% din populația Uniunii.

Asta înseamnă că România nu mai poate spune singură: „Fără mine, nu merge” sau „Nu puteți face, nu puteți lua această decizie”. De aceea, statele mici și mijlocii au apărat mult timp unanimitatea, dreptul de veto. Niciunul dintre cele trei state baltice, de exemplu, nu a semnat această scrisoare.

Există însă și o plasă de siguranță. Tratatele permit unui stat să invoce motive vitale și declarate de politică națională atunci când se opune unei decizii care ar urma să fie luată cu această majoritate calificată”.

De ce consideră Bucureștiul că o Europă fără veto poate fi mai bună pentru România?

Marcela Feraru, editor Aleph News în Franța: „Argumentul care ar putea fi îmbrățișat este acela că România este la frontiera estică a Uniunii, iar interesul său strategic este ca Europa să poată reacționa rapid în cazul acestor crize de securitate care se află în vecinătatea Mării Negre și la frontiera noastră.

Există și o schimbare importantă în cazul Republicii Moldova. Ani de zile, Bucureștiul avea nevoie de veto și pentru că se considera avocatul Chișinăului într-o Uniune Europeană în care Moldova era în afara procesului de aderare. Însă azi Republica Moldova este țară candidată, iar integrarea sa europeană a devenit o politică a Uniunii, chiar dacă ea este încă un vis îndepărtat și nu doar o cauză românească.

România face, așadar, un pariu: renunță la o parte din puterea sa individuală, în speranța că asta ar putea să aducă mai multă putere colectivă la nivelul Uniunii Europene”.