• Rusia, cel mai mare exportator de petrol din lume, pierde aproximativ 160 de milioane de euro pe zi, potrivit unui nou raport.
  • Din cauza opacității economiei rusești, nu este clar câți bani trebuie să câștige Moscova pentru a recupera toate costurile de producție și de transport.
  • În decembrie, se arată în raport, UE a rămas cel mai mare cumpărător de petrol rusesc și de gaze rusești prin conducte și a fost al doilea mare cumpărător de GNL rusesc, după Japonia.

Rusia, cel mai mare exportator de petrol din lume, pierde aproximativ 160 de milioane de euro pe zi din cauza impactului combinat al embargoului petrolier de mare amploare impus de Uniunea Europeană și al plafonării prețurilor de către G7, potrivit unui nou raport. Pierderile economice ar putea ajunge până la 280 de milioane de euro pe zi după 5 februarie, data limită impusă de UE celor 27 de state membre pentru a elimina treptat toate importurile maritime de produse petroliere rafinate, cum ar fi nafta și motorina.

În prezent, Rusia încasează 640 de milioane de euro pe zi – în scădere de la 1 miliard de euro pe zi din luna martie – din vânzarea tuturor combustibililor fosili, ceea ce se crede că reprezintă aproximativ 40% din bugetul său federal și acționează ca un colac de salvare financiară pentru a finanța războiul din ce în ce mai costisitor din Ucraina.

Concluziile au fost publicate miercuri de Centrul pentru Cercetare în domeniul Energiei și al Curățeniei (CREA), o organizație de cercetare independentă cu sediul la Helsinki, și sunt pe cale să contribuie la înăbușirea vocilor disidente care au criticat sancțiunile occidentale ca fiind ineficiente și contraproductive.

Recomandări

CINE E KAROLINE LEAVITT?
MUSK, SABOTAT DE A.I.
UNESCO EȘTI TU!
CÂT INVESTIM ÎN RESEARCH?
DE UNDE VEZI LEONIDELE?
ȘTII DE VREME?

Interzicerea petrolului de către UE și plafonarea prețului petrolului și-au făcut în sfârșit efectul, iar impactul este la fel de semnificativ cum era de așteptat”, a declarat Lauri Myllyvirta, analist principal la CREA, într-un comunicat de presă.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a refuzat să comenteze raportul, spunând doar că  „îl vom lăsa să vorbească de la sine”. Cu toate acestea, Kremlinul și-a exprimat scepticismul și a declarat că este prea devreme pentru a trage concluzii cu privire la pierderile economice. În ceea ce privește pierderile, nimeni nu a văzut încă în mod specific dovezile”, a declarat purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov pentru reporteri, citat de Reuters.

Calculul CREA ia în considerare dubla lovitură provocată de embargoul UE – care afectează piața internă – și de plafonarea prețurilor de către G7, care are implicații la nivel mondial. Grupul este format din Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite. Ca parte a embargoului, considerat în general cea mai radicală sancțiune aplicată până în prezent de blocul comunitar, țările UE au convenit să elimine treptat toate importurile maritime de petrol și produse rafinate rusești.

Importurile de petrol prin conducte au fost exceptate în mod controversat, la cererea țărilor din Europa Centrală, deși Germania și Polonia au fost de acord să le elimine din proprie inițiativă. Cu toate acestea, marea majoritate a achizițiilor de petrol rusesc de către UE au fost comercializate pe mare, ceea ce face ca embargoul să fie o decizie economică cu consecințe profunde.

Blocul comunitar a eliminat toate importurile de țiței pe cale maritimă la 5 decembrie, în aceeași zi în care G7 a introdus propriul plafon de preț, care permite furnizarea de servicii-cheie, inclusiv finanțare, asigurare și transport maritim, pentru petrolierele rusești care vând țiței la un preț maxim de 60 de dolari (56 de euro) pe baril. Depășirea acestei limite declanșează imediat o interdicție de a furniza servicii.

Intervalul de prețuri ales de G7, care a luat naștere în urma unor negocieri îndelungate între țările UE, nu este fixat în piatră și poate fi revizuit în funcție de tendințele pieței. Intervalul de 60 de dolari pe baril a fost inițial criticat de unii lideri și analiști pentru că era prea mic, având în vedere că Rusia își vindea petrolul din Urali la un preț redus în mod artificial în comparație cu prețul de referință Brent. În primele zile ale anului 2023, prețul Urals a continuat să scadă, ajungând la 51 de dolari pe baril, departe de cei 95 de dolari văzuți chiar înainte ca Kremlinul să lanseze invazia în Ucraina.

Experții de la CREA sunt de părere că reducerea plafonului de preț al G7 la un interval mai agresiv, între 25 și 35 de dolari pe baril, așa cum au cerut Polonia și țările baltice în timpul discuțiilor cu UE, ar putea reduce veniturile din petrol ale Moscovei cu cel puțin” 100 de milioane de euro pe zi, pe lângă pierderile existente.

Este esențial să reducem plafonul de preț la un nivel care să priveze Kremlinul de profiturile impozabile din petrol”, a declarat Myllyvirta. Raportul, care a urmărit mișcările zilnice ale navelor de marfă, arată că Rusia a obținut 3,1 miliarde de euro de pe urma navelor de transport de țiței care ar fi trebuit să fie acoperite de plafonul G7, ceea ce a permis guvernului central să obțină venituri fiscale de 2 miliarde de euro.

Acest venit fiscal poate fi eliminat aproape complet prin revizuirea plafonului de preț la un nivel mult mai apropiat de costurile de producție ale Rusiei”, se arată în raport.

Din cauza opacității economiei rusești, nu este clar câți bani trebuie să câștige Moscova pentru a recupera toate costurile de producție și de transport și, prin urmare, pentru a fi dispusă să continue să își vândă petrolul pe piețele globale. O estimare realizată înainte de război de către Fondul Monetar Internațional (FMI) a sugerat un preț de rentabilitate între 30 și 40 de dolari pe baril. „Este plauzibil ca sancțiunile introduse de la începutul războiului să fi crescut semnificativ (aceste costuri)”, a declarat luna trecută un purtător de cuvânt al FMI pentru Euronews.

Pentru a paraliza și mai mult puterea rușilor de război, experții recomandă consolidarea aplicării plafonului de preț și introducerea unor măsuri similare pentru importul de gaze prin conducte și de gaze naturale lichefiate (GNL). În decembrie, se arată în raport, UE a rămas cel mai mare cumpărător de petrol rusesc și de gaze rusești prin conducte și a fost al doilea mare cumpărător de GNL rusesc, după Japonia. Cu toate acestea, odată ce embargoul intern va intra complet în vigoare la 5 februarie, se așteaptă ca blocul să coboare pe listă și să fie înlocuit de China și India ca principali clienți de petrol ai Rusiei.