Sebastian Lăzăroiu: „Președintele cu putere de împrumut”

Sociologul Sebastian Lăzăriou, cum nu l-am mai ascultat demult: un interviu cu Gabriel Bejan de la Hot News și un Dialog Liber cu Teodor Cătăniciu pe podcastul acestuia, ambele citabile de capo al fine. Le găsiți pe Youtube.

Pe contul său de Facebook, Lăzăroiu postase un text intitulat „Președintele cu putere de împrumut”, recomandând să fie judecat fără emoție. Decupez doar începutul, doar cât să vă dau un flavour din ceea ce cred că este cea mai detașată analiză politică a anului îmi  

„Felul în care a fost ales Nicușor Dan explică mult poziția lui de astăzi. A fost un vot de tur doi, în mare parte util, în mare parte generat de frică, destul de puțin din simpatie. De unde își ia puterea un președinte făra partid, ales ca varianta cea mai puțin proastă? Evident, din sistem. Sistem, adică toate instituțiile cu care mandatul prezidential are mai mult sau mai puțin legătură: servicii, armată, poliție, magistratură, dar și altele, cum ar fi Curtea Constituțională care e chiar mai puternică decât președintele.

Începând cu 2019, sistemul=PSD. Legătura asta e putin mai complicată decât pare.

După ce Dusterul l-a ridicat pe Dragnea de acasă, în urma derapajelor suveraniste de tip Orban, sistemul a încercat să evite pe termen lung asemenea accidente si a pus realmente sub tutelă acest partid cu gene totalitare.

Schimbarea de ștafetă din toamna lui 2019 reprezintă prima acțiune majoră de punere sub tutelă. Ciolacu, Grindeanu, Tudose, Manda, Neacșu… Despre fiecare în parte Dragnea știa ai cui sunt, de aceea a oscilat mereu între a-i ține aproape (mai ales în perioada în care era ascultător și nu-i crescuseră cornițe) și a-i îndepărta.

Tot în toamna lui 2019 echipa de mai sus a dat prima dovadă de supunere, împingând-o pe Viorica Dăncilă la prezidențiale, candidat ușor pentru Iohannis, și abandonând guvernarea în favoarea PNL. Că îi vedeți pe aceiași oameni la conducerea PSD șapte ani mai târziu (în ciuda eșecului electoral monumental din 2024, 2025) e dovada că nu sunt oamenii lui Iohannis, deja trecut în uitarea istoriei, sunt oamenii sistemului.

PSD colonizează astăzi aproape toate instituțiile statului cu oamenii lor, însă controlați și ei de același sistem, nu vă imaginați că sunt la dispoziția lui Grindeanu. Sunt într-un fel de co-tutelă. Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea Constituțională, CSM, Parchete etc. Da, chiar și la CCR, acolo unde PSD are doar patru voturi (versus șase), s-a dovedit că deține controlul partidul cu cel mai mare număr de voturi azi și al treilea sau al patrulea ca susținere electorală reală (o să revin la asta). A dovedit că un singur membru al Curții, absentând, poate bloca decizii fundamentale care amenință status-quo-ul.

Ce variante avea Nicușor? Să rămână un președinte fără puteri sau să împrumute puterea de la cei care o au. În primele șase luni, Nicușor Dan a avut două tentative de preluare a puterii prin mijloace proprii, printr-o stratagemă sau printr-o viclenie. Când a propus informal ca șefi ai SRI și SIE două persoane cu afinități suveraniste, amenințând deci să ocolească PSD. Și după reportajul Recorder, când a venit cu ideea referendumului în rândul magistraților. Ambele au fost abandonate. Nu stim de ce. E posibil să fi fost doar mișcări de chemare la negociere. Un fel de ‘hai să împărțim puterea, ca să nu o iau cu forța și prin lupte care să destabilizeze toată societatea”. Cert e că acum suntem într-o situație de coabitare a președintelui cu sistemul. La pachet cu sistemul vine și PSD, căci PSD e sistemul, e brațul politic al sistemului. Ce vrea Nicușor? Vrea putere si un proiect mare care să-l ajute să mai ia un mandat. Ce vrea sistemul? Pastrarea privilegiilor și surselor de extracție a rentelor (companiile de stat), dar și protejarea PSD, brațul politic, aflat la finalul unui ciclu lung de creștere și decădere. Mai clar, PSD e un muribund politic, foarte bine conectat la sistem, dar cu o susținere electorală în descreștere vertiginioasă (…)”.

Fără emoție, textul trebuie deschis și citit până la capăt.