Șeful Operațiilor din NATO a prezentat lecțiile învățate din războiul Rusiei în Ucraina
- Partajarea informațiilor, în special de către SUA, i-a unit pe aliați.
- Nu ceea ce facem îl provoacă pe Putin, ci ceea ce nu facem.
- Putin nu este un strateg. Este un oportunist.
Ţările membre NATO privesc cu atenţie la ce se întâmplă în războiul în curs din Ucraina,
pentru a culege cele mai importante lecţii, necesare pentru strategia viitoarelor războaie, iar un centru unicat, cu specialiști aliați și ucraineni a fost înființat în Polonia.
Tom Goffus, Secretarul General Adjunct al NATO pentru Operaţii, a prezentat cinci astfel
de lecţii învățate în cadrul unui panel din săptămâna trecută organizat la Simpozionul de
Război Aerian al Forţelor Aeriene şi Spaţiale Americane din Colorado.
Care sunt aceste lecții învățate din război și cum ne ajută la prevenirea următorului?
În primul rând, trebuie menționat că Tom Goff, adjunctul secretarului general NATO, a evidențiat lecțiile de nivel strategic.
Prima lecție, și cred eu că cea mai importantă, este partajarea informațiilor. În 2014, aliații nu au partajat informațiile atunci când Rusia a anexat Crimea. Existau țări care nu au crezut că „omuleții verzi” erau chiar ruși. Nu a existat o acțiune coordonată, în timp ce în 2022, Statele Unite au partajat informațiile cu toți aliații și am văzut o acțiune coordonată.
Pe locul doi, nu ceea ce facem îl provoacă pe Putin, ci ceea ce nu facem. Acțiunile țărilor aliate pot provoca pe Putin să atace un alt stat. Aici ajungem la lecția învățată numărul trei: Putin nu este un strateg, ci mai degrabă un oportunist. Dacă vede că are șansa să ocupe un teritoriu fără a întâmpina reacție militară din partea aliaților, el o va face, așa cum am văzut în cazul Ucrainei.
A patra lecție învățată este că ne aflăm într-o confruntare strategică de apă. Secretarul general NATO a spus că nu suntem în război, dar nici în pace, iar Rusia încearcă, în timpul păcii, să obțină anumite avantaje strategice prin război hibrid, așa cum se întâmplă în România în ultimele luni.
Ultima lecție învățată, care este esențială pentru a putea duce un război viitor, este că Rusia are o economie de doar 5% din PIB-ul țărilor membre NATO, dar produce mai multe arme și muniții. De fapt, Rusia produce în trei luni mai multe arme și muniții decât toate țările NATO într-un an. În acest context, oficialul NATO a dat exemple din industria militară americană. De exemplu, Lituania a dorit să cumpere rachete Ambrose pentru sistemul Nasams, dar timpul de așteptare este de 5 ani. Bulgaria dorește să cumpere sisteme Javelin pentru transportoarele Stryker, iar timpul de așteptare este de 7 ani. Alte țări NATO vor să cumpere rachete Patriot, cu un timp de așteptare de 10 ani. În 5, 7 sau 10 ani, războiul ar putea să se termine, dar aceste țări nu vor primi acele rachete. Oficialul NATO a subliniat că această problemă trebuie rezolvată cât mai repede posibil.
Ce ar trebui să învețe România?
România ar trebui să învețe, de fapt, și învață anumite lecții. De exemplu, România se străduiește să își repare stocurile de muniție, dar acest lucru este, într-adevăr, un proces dificil.
România s-a lovit de blocajul livrărilor de arme. Să nu uităm că, în 8 ani de zile, România a reușit cu greu să-și doteze o brigadă cu transportoare Piranha și are 8 brigăzi de manevră. Astfel, ar dura 56 de ani pentru a-și dota trupele terestre cu transportoare moderne, iar 56 de ani reprezintă o perioadă extrem de lungă.
De asemenea, România nu a primit toate sistemele HIMARS, dintre cele 3 comandate, iar sistemele PATRIOT au fost comandate acum 8 ani, iar acum mai dorește să primească încă 3. În acest context, România ar trebui să își adapteze planurile de achiziții pentru viitor la dificultățile legate de livrările de arme și să încerce ca viitoarele achiziții să fie făcute doar dacă munițiile sunt produse în România. În caz contrar, poți avea sisteme foarte scumpe, dar să nu ai rachetele necesare pentru ele.