Silviu Predoiu: „Ceea ce se întâmplă astăzi în Venezuela are o paralelă clară cu ceea ce Rusia a numit operațiune militară specială în Ucraina. Problema reală este precedentul”

• Silviu Predoiu: „În ambele cazuri, o mare putere justifică folosirea forței militare prin argumente de securitate și interese strategice. Acesta este, de fapt, cel mai clar semn al fragilității ordinii internaționale în care trăim”
• Silviu Predoiu: „Venezuela traversează, fără îndoială, o criză profundă, alimentată de instabilitate internă cronică, colaps economic și o presiune externă constantă, datorată în bună măsură administrației Maduro”.
• Silviu Predoiu: „Ce mai rămâne din dreptul internațional, dacă acesta devine selectiv, aplicabil adversarilor, dar negociabil pentru sine?”

Silviu Predoiu, Președintele PLAN și fost șef SIE, analizează atacul Statelor Unite asupra Venezuelei, la ordinul lui Trump, care a dus la capturarea dictatorului venezuelean Nicolas Maduro și a soției sale, Cilia Flores. Operațiunea SUA, numită „Absolute Resolve”, a implicat peste 150 de aeronave militare.

„Ceea ce se întâmplă astăzi în Venezuela are o paralelă clară cu ceea ce Rusia a numit „operațiune militară specială” în Ucraina. În ambele cazuri, o mare putere justifică folosirea forței militare prin argumente de securitate și interese strategice. Diferența este una de tabără, nu de mecanism. Și acolo, și aici, forța precede justificarea juridică, iar dreptul internațional este chemat ulterior să explice un fapt deja consumat.

Acesta este, de fapt, cel mai clar semn al fragilității ordinii internaționale în care trăim. Venezuela traversează, fără îndoială, o criză profundă, alimentată de instabilitate internă cronică, colaps economic și o presiune externă constantă, datorată în bună măsură administrației Maduro.

Intervenția militară pentru îndepărtarea unui dictator ridică însă serioase semne de întrebare, mai ales în raport cu ceea ce administrația americană a prezentat recent drept noua strategie de securitate a SUA. Iar dacă justificarea invocată este lupta împotriva traficului de droguri, întrebările legate de legalitate și proporționalitate rămân la fel de mari.

Combaterea narcotraficului nu oferă, prin ea însăși, o bază juridică solidă pentru capturarea și extragerea unui șef de stat în exercițiu. Inconsecvența politică este însă și mai frapantă. Cu doar câteva zile înainte, Donald Trump condamna public, cu un ton apocaliptic, o intenție ipotetică a ucrainenilor de a ataca una dintre reședințele lui Vladimir Putin, calificând un asemenea gest drept o escaladare inacceptabilă.

Astăzi, același Trump anunță nu doar fără rezerve, ci chiar cu mândrie, că trupele sale speciale au luat cu asalt reședința șefului statului venezuelean și l-au arestat, împreună cu soția sa, pentru a-i extrage din țară. Ceea ce ieri era inadmisibil în teorie devine astăzi legitim în practică, dacă autorul este de partea „convenabilă”.

Este relevant și faptul că, înainte de escaladarea militară, Maduro exprimase disponibilitatea pentru discuții serioase cu administrația americană, inclusiv cooperare în sectorul petrolier și în combaterea traficului de droguri. A respins eticheta de narco-stat, dar a lăsat deschis canalul diplomatic. Această deschidere a fost ignorată, iar opțiunea aleasă a fost una exclusiv coercitivă.

Problema reală, oricât de cinic ar suna, nu este însă doar Venezuela. Problema este precedentul. Ce se întâmplă atunci când marile puteri ajung la concluzia că regulile pot fi suspendate ori de câte ori miza strategică este suficient de mare? Ce mai rămâne din dreptul internațional, dacă acesta devine selectiv, aplicabil adversarilor, dar negociabil pentru sine?”, avertizează Silviu Predoiu.