• Autorităţile sunt şi în 2020 arătate cu degetul pentru că nu au rezolvat problemele
  • Apare şi nevoia de digitalizare şi manageriere a informaţiei
  • Burcea, sociolog: „Am încredere în tineri, sunt singurii care au învăţat ceva”

La cinci ani de la tragedia din Colectiv, tragem din nou linie. Cinci ani de doliu, dar şi de revoltă, şi o lecţie din care autorităţile nu au învăţat mare lucru. Asta susține sociologul şi profesorul Marin Burcea.

Marin Burcea, sociolog, profesor Universitatea Bucureşti: „Cele care au învăţat cel mai puţin, din păcate, sunt tot autorităţile statului. Fiecare când vine la conducere, fiecare când vrea să facă, o ia de la zero. Lucrurile nu sunt de la zero. Am constatat că sunt nişte proceduri, baze de date care ar putea fi folosite, dar nu înţeleg de ce în anumite situaţii orgoliile sunt atât de mari. (…) Statul, în esenţă, ca formă de organizare, ca formă de desfăşurare, este tributar secolului. Imaginaţi-vă că, cu un simplu dispozitiv, se poate scana orice clădire şi poate face schiţa la modul instantaneu. Există o posibilitate de a trece totul în on-line. România nu poate rămâne o insulă de secol 20, într-o Europă de secol 21/22. (…) De schimbat s-a schimbat ceva, imaginaţi-vă că în cinci ani am avut vreo cinci premieri, vreo şapte miniştri ai sănătăţii.”

Am tot schimbat miniştri, dar la cinci ani de la tragedie tot nu avem vinovaţi. Nu avem spitale suficinte, iar dacă am fi puşi în faţa unui nou dezastru, sistemul medical tot nu ar face faţă. Marin Burcea îşi pune însă speranţa în tineri. Consideră că sunt singurii care au învățat ceva.

Recomandări

PUTIN DISCUTĂ CU FICO
BIBI AMENINȚĂ REBELII HOUTHI
CIOLACU: AVEM COALIȚIE
FONTANA DI TREVI SE REDESCHIDE
ZELE CREDE-N ADERARE
NEGOCIERI FĂRĂ SFÂRȘIT

Marin Burcea, sociolog, profesor Universitatea Bucureşti: „Am o părere excelentă despre tinerii din ziua de astăzi, sunt profesor, îi văd, sunt tineri cu preocupări diverse. Ei s-au născut în multimedia, societatea românească e cam unimedia… Se merge într-o direcţie. Eu am mare încredere în modul în care ei îşi structurează, pentru că ei nu se mai raportează la un spaţiu, la o administraţie, se raportează la lume. (…) Tânărul. El a devenit mai atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui a văzut tragedia, a avut solidaritate şi a avut afinitate, a avut legătură foarte mare cu cei care au murit. Pentru că, imensa majoritate au fost tineri. Firmele au învăţat că astfel de lucruri pot să dăuneze foarte mult, nu numai activităţilor economice, ci şi lor ca persoane, ca oameni.”