Strategia SUA versus Strategia României: În timp ce Trump se îndepărtează de Europa, România se bazează în continuare pe sprijinul Statelor Unite. Ce îi lipsește Armatei Române pentru a face față unui război de una singură

• SUA încearcă să scoată din UE Austria, Ungaria, Italia și Polonia
• SUA se concentrează pe Emisfera Vestică și regiunea Asia-Pacific
• România are un document, nu are o strategie de apărare
• Diplomația română trebuie să țintească țările europene care ne pot ajuta
• România se bazează pe SUA, dar Washingtonul intenționează o retragere din Europa
• În strategia de Apărare a României nu apare niciodată numele Franței, care conduce grupul NATO

Sfârșitul de an a adus în discuție strategiile de apărare, atât cea din România, cât și cea a Statelor Unite.
După mai multe critici, Președintele Nicușor Dan a promis că va veni cu un plan de aplicare care va completa actuala strategie.

La americani, situația este mai complicată, Donald Trump pare că a pus gând rău Uniunii Europene.

Citând o versiune nepublicată a Strategiei de Securitate Națională a SUA, Defense One raportează că planul american este să scoată din UE Austria, Italia, Ungaria și Polonia, lucru care a făcut mare vâlvă, chiar dacă a fost negat de Casa Albă.

Dacă ar fi să comparăm cele două Strategii – SUA versus România – la ce concluzie am ajunge? Sunt aliniate?

Nu sunt chiar aliniate. De exemplu, Strategia Statelor Unite – și mergem pe varianta oficială, cea de 33 de pagini, nu cea extinsă – Europa nu mai este un interes strategic pentru Statele Unite. Și Administrația Trump se concentrează foarte mult pe emisfera vestică.

Și se mai concentrează pe Asia Pacific, în primul rând. La capitolul Europa sunt foarte multe critici mai degrabă, și nu am văzut nicăieri să scrie negru pe alb că Statele Unite vor apăra Europa.

Din contră, spune că Europa trebuie să-și ia în mâini apărarea. Acest lucru știm, de altfel, din primul mandat al lui Donald Trump. A mai spus acest lucru. Chiar au fost momente în care Donald Trump a pus în discuție apartenența Statelor Unite la NATO. Deci este clar că, pe de-o parte, Statele Unite își recalibrează orizontul strategic către zona din emisfera vestică și Asia Pacific.

Cu toate acestea, strategia românească merge în continuare cu „Statele Unite, Statele Unite, Statele Unite”, chiar dacă în România avem un grup de luptă NATO condus de Franța și o baterie de rachete antiaeriene conduse de Franța. În planurile de apărare, Franța este țara care răspunde de România. Și totuși, în strategia noastră, cuvântul „Franța” nu apare nici măcar o singură dată. 

Strategia României nu pleacă de la bazele apărării, nu pleacă de la faptul că, la nivel politic, la nivel politico-strategic, trebuie să ne reorientăm către puterile europene care ne pot veni în sprijin. Franța, cum am zis mai devreme, Turcia.

La nivelul serviciului de informații, trebuie să plecăm de la faptul că România a fost învinsă în noiembrie 2024, când a fost anulat primul tur al legilor prezidențiale. Atunci, serviciile românești au fost învinse. Nu s-a făcut o analiză în strategie, nu vedem pași concreți ca un astfel de lucru să nu se mai întâmple. Nu avem nimic concret. 

Și al treilea și cel mai grav lucru, în România, în Armata Română – de la militarul cu gradul cel mai mare până la ultimul soldat – toți știu că Armata Română nu poate face față singură unui război în acest moment și nici nu merge pe linia de a face față. 

De exemplu, în Polonia, ieri, se discuta să crească numărul de militari în activitate, să dubleze la 300.000, iar rezerviștii să ajungă la 700.000. Deci, în total, să aibă o armată de un milion. De ce un milion? Fiindcă un milion a avut Ucraina și a putut să se apere. 

În România, Armata este încă pe modelul războaielor antiteroriste, avem doar 8 brigăzi de manevră la forțele terestre. Dacă ar fi să facem un calcul cu militarii pe care ar trebui să îi băgăm în tranșee, sunt în jur de 10.000, iar Armata Română are în jur de 15.000 de civili, deci are mai mulți civili decât militarii care ar trebuit să lupte în tranșee. Deci, Armata Română are nevoie de o restructurare la sânge, pentru a vedea ce structuri sunt pentru război și care sunt doar balast. Avem foarte mult balast, de exemplu, vorbea la un moment dat un fost ministru al Apărării că avem 11 spitale, doar Statele Unite ne întrec. Păi da, ceilalți nu construiesc spitale, fiindcă nu ai ce să faci cu 11 spitale când tu ai doar 8 brigăzi, nu ai bani să susții 11 spitale. 

Armata Română nu are bani să susțină cluburi de sport, spitale, balerini, dansatori, soprane și tenori, și în același timp să susțină și un luptător care să facă față. Avem forțele terestre subdimensionate, să nu mai vorbim de forțele aeriene și forțele navale, unde știm că sunt subdimensionate.

Forțele navale nu au primit nicio navă nouă, forțele aeriene au două escadrile complete de F-16, mult sub nivelul la care ar trebui să aibă România să ajungă în acest moment.

Avem într-adevăr 60.000 de militari în activitate, dar ultimii doi miniștri au promis că vor crește numărul de militari, Angel Tîlvăr la 90.000, Ionuț Moșteanu a plusat la 120.000, dar nimeni nu a făcut nimic. Din contră, în Strategie se vorbește doar de completarea locurilor libere, nimic de creșterea numărului de militari. 

De asemenea, șeful Armatei, generalul Gheorghiță Vlad, a adus în atenție Poarta Focșanilor, spunând că „nu ne ajută geografia”. Păi dacă nu ne ajută geografia, și avem doar două divizii la forțele terestre, să mai înființăm trei divizii. Înseamnă 30.000 de oameni – o divizie are în jur de 10.000 de oameni în Moldova, și atunci ne ajutăm noi – dacă nu ne ajută geografia. 

Deci, nu se face niciun pas pentru a crește apărarea României. Vom vedea că în curând, după Strategia Națională, trebuie să apară și Strategia Militară realizată de Ministerul Apărării Naționale.Deocamdată Ministerul Apării Naționale nu are un ministru. 

Am înțeles astăzi că va fi nominalizată o persoană – să vedem ce gânduri are. Dar nu se poate fără o restructurare la sânge, fără o analiză inclusiv la structurile centrale – să vadă câți angajați erau la acele structuri. Sunt structuri care și-au crescut mult numărul de angajați în ultimii 15-20 de ani, în condițiile în care nu mai e nevoie de oameni să plimbe faxurile cu mașină. Există sisteme de comunicații moderne, există aplicații – nu ai nevoie de o structură administrativă atât de stufoasă și toată lumea ar trebui să se concentreze pe luptător, pe militarul care intră în tranșee. 

Să nu mai spunem de achiziții unde s-au cheltuit peste 15 miliarde de euro – majoritatea, aproximativ 13 miliarde, fără licitații la Guvern, fără offset. Militarii români nu au o armă de asalt modernă, nu au o strategie de luptă împotriva dronelor, nu au o strategie de luptă cu dronele. 

Cumpărăm, dăm 8 miliarde de euro pe tancuri, în condițiile în care tancul nu mai este relevant în acest moment pe câmpul de luptă din Ucraina.

Deci chiar trebuie luat la puricat tot ce s-a făcut, o analiză la sânge și să meargă mai departe către război și către victorie. Ăsta este rolul Armatei. Rolul Armatei este să-i pregătească pe militari, dar și pe români, pe restul românilor, pentru a învinge în următorul război.

Când ai un pericol de război, nu ai nevoie de o Armată să participe, să dea bine la paradă, la exerciții și alte ceremonii militare. 

Ai nevoie de o armată care să învingă. Iar în acest moment Armata Română nu este pe drumul unui învingător, din contră – și atunci, măsurile trebuie să fie foarte dure.