Studiu MKOR: 70% dintre românii din Diaspora spun că nu au în plan să revină în România

• Studiul MKOR se bazează pe răspunsurile a 2.000 de români cu vârste între 18 și 65 de ani, stabiliți în afara țării cel puțin șapte luni pe an, chestionați online în octombrie 2025.
• Concluzia principală: diaspora este deja bine integrată în țările gazdă, continuă să investească în România și participă la vot, dar vede o revenire definitivă ca tot mai puțin probabilă pe termen scurt.
• 70% dintre respondenți spun că nu au în plan să revină în următoarele 12 luni, iar condițiile esențiale pentru o eventuală întoarcere sunt un salariu competitiv și un sistem sanitar mai bun, ambele indicate de 44% dintre participanți.
• Alte cerințe importante pentru repatriere sunt locuri de muncă mai bune (36%), stabilitate fiscală și legislativă (34%) și reducerea birocrației prin digitalizare (34%).
• Relația cu România rămâne activă: 61% au făcut deja investiții în țară, iar 65% au votat la ultimele alegeri parlamentare sau prezidențiale din 2024-2025.
• Studiul arată și o criză de încredere instituțională: absența de la vot ține atât de dificultăți logistice, cât și de neîncrederea în corectitudinea procesului și de sentimentul că diaspora nu este reprezentată suficient.

Studiul „Diaspora Sentiment 2026” arată că românii plecați peste hotare s-au integrat solid în țările gazdă, dar păstrează o relație activă cu România prin vot și investiții. În același timp, revenirea definitivă nu pare o opțiune apropiată pentru majoritatea, iar condițiile cerute de cei indeciși sunt tot mai concrete: salarii mai bune, un sistem sanitar funcțional și mai puțină birocrație.

Cercetarea MKOR a fost realizată în octombrie 2025 pe un eșantion de 2.000 de români cu vârste între 18 și 65 de ani, care locuiesc în afara României cel puțin șapte luni pe an. Profilul rezultat descrie o diasporă matură, cu o medie de vârstă de 42,6 ani, dominată de generațiile X și Millennials, cu o vechime medie de 13,9 ani în străinătate. Mai bine de jumătate dintre respondenți locuiesc în afara țării de peste un deceniu, iar o treime au deja cetățenia statului în care trăiesc.

Țările cu cele mai mari comunități din eșantion sunt Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, Germania și Spania. În fiecare dintre aceste spații, românii au dezvoltat profiluri diferite: de la „veteranii nostalgici” din Italia și „profesioniștii digitalizați” din Marea Britanie, la „nativii de proximitate” din Republica Moldova și „specialiștii pragmatici” din Germania. În Spania, integrarea socială este cea mai ridicată, dar și disponibilitatea de revenire rămâne foarte scăzută.

Unul dintre cele mai clare semnale ale studiului ține de probabilitatea redusă a repatrierii. Șapte din zece respondenți spun că nu intenționează să revină în următoarele 12 luni, iar pentru 4 din 10 întoarcerea este exclusă categoric. Cei care iau totuși în calcul o revenire vor, înainte de orice, un salariu competitiv și un sistem de sănătate mai bun, ambele menționate de 44% dintre participanți. Urmează locurile de muncă mai bune, stabilitatea fiscală și legislativă, precum și reducerea birocrației prin digitalizare.

Relația economică dintre diaspora și România rămâne însă puternică. 61% dintre respondenți au investit deja în țară, în special prin bani trimiși familiei sau prin renovarea unei proprietăți. Doar o parte mai mică alege forme de investiție mai complexe, precum economisirea în conturi, achiziția de teren sau construcția unei case. Asta arată că fluxurile de capital merg în continuare, dar mai ales spre sprijin familial și securizarea patrimoniului.

Și relația civică rămâne activă, dar fragilă. 65% dintre respondenți au votat la ultimele alegeri parlamentare sau prezidențiale, însă neîncrederea în corectitudinea numărării voturilor și dificultatea accesului la secțiile de vot rămân bariere importante. Studiul mai arată că 88% dintre participanți au așteptări clare de la clasa politică, în principal în zona eficienței administrative, a digitalizării și a unei comunicări mai transparente din partea autorităților.

În concluzie, diaspora românească din 2026 nu mai vorbește în primul rând despre dorința de a se întoarce, ci despre condițiile în care ar putea face acest pas. Pentru cei plecați, România rămâne o legătură puternică emoțional, economic și civic, dar și un test de funcționalitate instituțională.