Tudorel Toader: „Justiția scârțâie și acum, Justiția este în derivă”

• „Puterea judecătorească are convingerea faptului că poate peste lege să prelungească mandatul de președinte CSM. CSM nu adoptă acte normative. CSM nu este Legiuitor nici ordinar, nici delegat”
• „În 2018, și Secția de Procurori a CSM a refuzat să-și îndeplinească o obligație legală. Un procuror de rang înalt de 5 ori a absentat de la lucrări ca să facă inaplicabilă o dispoziție legală”
• „Cristian Danileț a devenit un comediant în Justiție, el este cel mai activ politician din Justiție. (…) Sunt surprins că l-a exclus din magistratură, dar sunt surprins că l-a exclus atât de târziu”

Avocatul Tudorel Toader și rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, din poziția de fost ministru al Justiției, fost membru al CSM și fost judecător al Curții Constituționale, a comentat în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News, prelungirea mandatului actualului președinte al CSM, în ciuda prevederilor Constituției:

„Permiteți-mi să vă amintesc un alt moment în care Secția de Procurori a CSM a refuzat să-și îndeplinească o obligație legală. Vă reamintesc momentul anului 2018, când trebuia ca secția de procurori să desemneze procurorul membru în comisia CSM de desemnare a procurorilor din Secția Specială și un anumit procuror de rang înalt de 5 ori a absentat de la lucrările Secției de Procurori ca să facă inaplicabilă o dispoziție legală, să nu aleagă procurorul din comisie care trebuia să desemneze procurorii din Secție (…). Asta m-a determinat să promovăm OUG-ul care spunea că acea comisie din CSM funcționa și cu un membru lipsă.”

„Acum s-a întâmplat același lucru. S-a găsit acest tertip, de a bloca, de a nu desemna pe cineva câștigător, dar nu poți lăsa CSM fără șef și prelungești mandatul celui care este în funcție. (…) Dacă vreți, facem comparație și cu Inspecția Judiciară. Acolo era un șef, s-a adoptat o ordonanță prin care s-a prelungit mandatul. Dar aici CSM nu adoptă acte normative. CSM nu este Legiuitor nici ordinar, nici delegat, ca să prelungească mandatul unui președinte în funcție, chiar dacă este de rang inferior și vine de la o judecătorie, dar e de-al nostru și este bun (…).”

„Puterea asta judecătorească are, așa un pic, convingerea faptului că poate peste lege să prelungească mandatul de președinte interimar pentru cel care a fost de drept până în prezent. Ce să vadă oamenii? Să vadă că pentru unii legea-i lege, și-s trași la răspundere, pentru alții merge și așa. (…)Te duci în sala de judecată și vezi că un om, indiferent de rangul lui, este tras la răspundere pentru că n-a respectat o prescripție legală, și e dom le grav, n-ai îndeplinit, n-ai respectat, e grav, fără discuție. Dar tu, nicio problemă, mergi așa. Asta vede românul într-un stat de drept european”.

„Eu pe Danileț îl știu din vremea studenției. L-am avut student, l-am cunoscut bine în calitatea aceea și în perioada aceea când părea că este un om normal, care va avea o evoluție normală. În timp, el a devenit un comediant în Justiție, el este cel mai activ politician din Justiție. În rest, CSM cu competențele lui, Înalta Curte va aprecia, să nu ne amăgim că întotdeauna aprecierile sunt cele corecte. Nu merită atât de multă atenție nici cazul acesta, nici Danileț, eu sunt surprins că l-a exclus din magistratură, dar sunt surprins că l-a exclus atât de târziu, pentru că el n-are profilul și structura unui magistrat de carieră”, a declarat Toader, referindu-se la decizia Secției de Judecători din CSM de excludere din magistratură a lui Cristian Danileț.

Un alt caz care a pus în dificultate Justiția și magistratura din România în 2021 a fost cazul Roșu. Fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, a vorbit și despre acest episod:

 „În primul interviu pe care l-am dat în calitate de ministru al Justiției spuneam că Justiția scârțâie din toate încheieturile. Justiția scârțâie și acum, Justiția este în derivă. (…) Cheia problemei este acolo: de unde și până unde sunt limitele avocatului. Îl asociem cu cel căruia îi acordă asistență juridică, dar există o linie roșie peste care avocatul nu trebuie să treacă. Avocatul dă asistență juridică dar nu îl sfătuiește pe client cum să procedeze, eventual, să încalce legea – nu-i cazul Roșu. (…) Eu știu cazul Roșu, nu din spațiul public, nu din ce a hotărât CSM că nu criticați Înalta Curte că-i afectați independența. Știm noi: nu criticați când nu ne convine, că după aceea, când ne convine, criticăm chiar noi. Eu știu despre Roșu și despre cazul Roșu mai mult, lucruri pe care nu le-am spus și nu le voi spune niciodată, din perioada în care eram ministru al Justiției. Am aflat multe lucruri și am declarat celor care au intrat în legătură cu mine că un ministru al Justiției nu se uită în dosare, n-are competența să sugereze, să facă, să analizeze, pentru că este treaba exclusivă a procurorului, a judecătorului, uzează de toate mijloacele legale de probă, de căile de atac. Atât vreau să vă spun dar la limită: faptul că referințe, relații despre el mi-au cerut și unii înalți demnitari din țară și alții de peste ocean. Fiecăruia i-am spus că nu este treaba ministrului Justiției”.

„În cazul Tăriceanu, și ieri, alaltăieri, tot Parchetul General a formulat apel. Ne vom întâlni în apel, sunt curios să citesc și eu motivele. În apărarea pe care am susținut-o și oral și în scris, am depus o copie de pe o ordonanță a altui procuror de la aceeași Secție a Parchetului General, prin care, cu 1 an înainte, față de Președintele Camerei Deputaților care n-a revocat un deputat, pe motiv de incompatibilitate, adică fix ca la domnul Tăriceanu, procurorul de caz a spus că fapta nu este infracțiune, că n-are caracter penal. (…) Vedeți, exact în situații identice, doar că unu-i președinte de Cameră, altul este de Senat, unui este deputat, altul este senator, incompatibilitate la amândoi, la unul nu este infracțiune, la altul este gravă, îl trimiți în judecată. Este dubla măsură, practica neunitară. (…) Acolo problema este alta: Mârciu, cel care a rămas senator până când i-a expirat mandatul, în locul lui a candidat cineva care azi este senator fix pe aceeași circumscripție electorală, și care este moralist la televizor. (…) Pentru mine era previzibil că Parchetul General va declara apel. Pentru că Parchetul General, ca instituție, va stărui în susținerea acuzării, pentru că dacă nu făcea, ar fi recunoscut că a trimis în judecată, în mod eronat, un nevinovat pentru o faptă care nu există. Deci nu mă surprinde”, a declarat Tudorel Toader, avocat în speța Călin Popescu Tăriceanu în care judecătorii au pronunțat o achitare pe fond.

Răspunderea reală a magistraților în România a fost tot timpul cerută, dezbătută dar este în continuare ineficientă. Fostul ministru a descris pe Aleph News momentele când Parlamentul, prin comisia Iordache, a inițiat proiectul de modificare a Legilor Justiției:

„Pe proiectul legilor Justiției pe mine m-a invitat comisia specială din Parlament, pe 25 octombrie 2017, și mi-a cerut dacă sunt de acord să le încredințez draftul de lege pentru modificarea legilor Justiției. Am spus draft, nu proiect, pentru că nici n-a trecut prin Guvern, n-a fost pe circuitul de avizare, comisia specială m-a invitat, l-am prezentat, și-au însușit ei, și a apărut ca o inițiativă legislativă a unui număr de 11 parlamentari. O să vă spun ceva ce niciodată n-am spus: lucrând la draftul de modificare a legilor Justiției, pe 23 august 2017 l-am prezentat eu cam cum ar vrea să fie, s-au sensibilizat unii și alții dar să nu credeți că numai aceia din Opoziție sau de la Putere – pentru că în subteran aveau interese și unii și alții. Să nu uităm că amnistia și grațierea nu-și doreau numai X sau Y, își doreau mulți din aceia care mă criticau din Opoziție și aveau și ei faliții lor, beneficiarii lor. Îmi spunea un deputat pe care-l știu de multă vreme: domnule, nu vă necăjiți, că aici vă critică de la tribună, dar seara acasă se roagă să dați amnistie și grațiere că acela care vorbește are și el dosar, alții au bube și nu le știm. (…) Dar când am prezentat proiectul, am vorbit de răspunderea magistraților. Era Mihai Tudose premier. Mă întâlnesc cu el la Guvern și îmi zice că vrea să vorbim amândoi ceva. Mă întreabă: domnule, dvs chiar vreți să-l faceți proiect de lege, să-l băgați în circuitul de avizare, să trecem prin Guvern și să-l trimitem în Parlament? Sau mai bine să-i lăsăm pe ei să se spele pe mâini, pe cei din comisia Iordache? (…). Legile Justiției de la mine au plecat ca un draft, în care era categoric răspunderea magistraților (…) Nu uitați că ulterior a apărut ideea, soluția legislativă ca un judecător, un magistrat se poate suspenda din funcție pe timpul mandatului de ministru al Justiției, după care să revină. Curtea Constituțională a declarat prevederea neconstituțională. Cine credeți că a promovat soluția aceea legislativă? Cineva care își dorea și persoana era încurajată că va deveni ministru al Justiției și care era sfătuitorul președintelui comisiei și care ce făcea și vorbea pe dedesubt era una, și ce declara la televizor și declară azi, cu multă emfază și morală, este alta”.

„SIIJ nu am înființat-o eu. De unde a plecat SIIJ? Din momentul în care am organizat interviuri pentru desemnarea noului procuror șef la DNA, au fost mai mulți candidați, printre care și o doamnă procuror – Florentina Mirică. Ea se distanța de fostul procuror șef și i-am spus: doamnă, totuși ați făcut parte din fosta echipă managerială, nu puteți să criticați, ați fost acolo – bune, rele le-ați făcut împreună. Ea a spus că n-a fost în conducere, a fost la o Secție care făcea urmărire pe fapte comise de magistrați. Mi-a spus că are 300 de cauze pe magistrați. (…) În programul managerial, candidata scria că are 300 de cauze pe rol, în instrumentare, având ca obiect presupuse fapte comise de magistrați. (…) Am pus proiectele manageriale pe site, în numele transparenței. (…) O zi, două, n-a văzut nimeni, dar ulterior lumea a văzut, s-a inflamat, și ulterior comisia specială a avut inițiativa, a modificat, și a apărut legea 207/2018 privind înființarea SIIJ, care spunea că la 23 octombrie 2018 acesta trebuie să funcționeze. (…) Eu îmi asum tot ce am făcut și ce n-am făcut pentru Justiție ca ministru, dar nu îmi asum nimic din ce au făcut sau n-au făcut alții. Așadar, SIIJ este înființată prin legea 207 la inițiativă parlamentară, de către Parlament. (…) Eu când eram procuror, era o secție specială de anchetare a magistraților, și acum este o secție specială de investigare a infracțiunilor din Justiție. Dar atunci era răspunderea magistraților. Când auzeai atunci de procurorul șef de la secția specială de anchete speciale, îți tremurau gândurile și respectai legea”, a declarat Tudorel Toader, în emisiunea OFF/OnTheRecord.

A fost revocarea fostului procuror șef DNA un lucru necesar sau o greșeală? Fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader a povestit despre deciziile CCR și despre efectele deciziei CEDO asupra decretelor președintelui României:

„La primul raport de evaluare a doamnei Koveși, am spus că s-au încălcat o serie de lucruri, dar că în acest moment, față de cele constatate, nu se impune propunerea de revocare și că vom continua să monitorizăm managementul la DNA. Acela a fost un semnal de alarmă. Lumea nu m-ar fi crezut, după cum n-a crezut nici în treaba de protocoalele, de care cineva se arăta mândră: da, eu le-am semnat cu SRI să consolidăm și să apărăm statul. (…) Apoi am urmărit și am văzut: 3 conflicte juridice de natură constituțională provocate prin comportamentul acelei doamne despre care vorbim și declarate de CCR ca atare. 3 conflicte, de regulă se iau măsuri după primul conflict constatat. Acela a fost contextul în care am făcut acel raport de evaluare în care am prezentat pe larg faptele – unii au zis că am avut o strategie, n-am avut nimic – și am propus revocarea. Sigur că am sesizat CCR pe conflictul juridic de natură constituțională, eu m-am dus și am pledat la CCR, CCR a dat decizia că da, trebuie revocată. Președintele a zis că voi citi până voi înțelege. N-avea cum să nu revoce, pentru că era imposibil. Ai o decizie care spune una și tu, la cel mai înalt nivel în stat, să faci altcumva. Dar cine a pierdut din această decizie? Nu știu dacă doamna Koveși, pentru că ea și-a creat un alt drum. S-a dat hotărârea CEDO care i-a dat dreptate. (….) De fapt ce ne spune CEDO pentru cei care vor să citească hotărârea? Că i s-a încălcat dreptul la apărare pentru că n-a citat-o la CCR, dar CCR nu citează, pentru că ea nici nu era parte. Cert este că CEDO spune 2 lucruri: că necitând-o, nefiind prezentă, n-a putut să se apere și că dânsa n-a avut un instrument juridic să se plângă împotriva decretului președintelui de revocare în contencios administrativ. (….) Cine a pierdut de aici? Eu vă asigur că a pierdut președintele republicii. Pentru că de acum, decretele lui de revocare vor fi supuse controlului contenciosului administrativ. Vă dați seama: președintele țării dă un decret de revocare, se duce la un judecător care judecător spune că să vedem dacă a procedat temeinic, cu perspectiva invalidării decretului președintelui, răsturnând raportul dintre autoritățile statului. Acesta este contextul”.

Tudorel Toader a dezvăluit pe Aleph News și cum, în 2019, în Financial Times a fost publicată o scrisoare care nu i-a aparținut niciodată:

„Pe data de 7 martie, sper să nu greșesc, 2019, era procedura de desemnare a procurorului șef european, și a apărut într-un ziar de peste ocean o scrisoare cu numele meu, ministru al Justiției încă, cu numele meu, prin care o denigram pe doamna Kovesi. Eu am aflat de această scrisoare după ce ea a apărut în presa de peste ocean. Am întrebat, mi-a dat-o cineva, o doamnă iarăși care este plină de morală, mi-a dat un email pe care îl am și acum. Și-n care îmi zice: am trimis la…, nu știu ce, faptul era consumat. Orice aș fi spus eu, că nu eu, nu cutare, nu asta, dar zic când ne-am văzut față în față:  zic – aveți relații cu revista aia așa mare, ca să vă publice acolo? Zice da, noi avem cunoștințe, 40.000 de euro, am rezolvat problema. Acum, eu tot amân de o zi două să pun scrisoarea trimisă către revistă prin care cer simplu: vă rog, a apărut la dumneavoastră, pe 7, la ora 14 și 19 minute, 7 martie 2019, scrisoarea cum că eu aș fi semnat și adresat împotriva doamnei Kovesi. Vă rog să ne spuneți când ați primit-o, de la cine ați primit-o și cât v-a plătit că eu știu răspunsul, dar să ne clarificăm. Și dacă îl voi primi, sper că îl voi primi, îl voi face public, după cum voi face publică chiar și scrisoarea, dar ăsta-i conținutul ei”.

Întrebat cine a trimis în realitate scrisoarea în Financial Times, Tudorel Toader a spus că este „o persoană omniprezentă”.

Despre tentația serviciilor de informații de a reveni în actul de Justiție și despre votul Parlamentului, fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader a declarat următoarele pe Aleph News:

„Important este PR-ul și percepția publică. A pornit proiectul acela de lege de la doamna Prună, dar tot de la doamna Prună moștenim și Legea recursului compensatoriu care a făcut atâta rău. Dar lumea evită să arate de unde se trage legea aceea a recursului compensatoriu. (…) Era atunci și protocoalele. Legea a fost declarată neconstituțională, au fost deciziile CCR. Eu am cerut pe 19 martie desecretizarea protocoalelor. Acolo a fost un episod interesant în care mie nu mi s-a trimis spre desecretizare ultima pagină – ca în „O scrisoare pierdută”. (…) Până la urmă am desecretizat: dar ce să vezi? Am desecretizat protocolul din 2009 care fusese abrogat de protocolul din 2016. Într-o lume normală și educată, cum noi declarăm că România va fi, ar trebui ca serviciile acestea de strictă specialitate, de care avem nevoie, să nu se amestece în dosarele penale pentru că așa zice Legea 51/1991. Prin urmare, pornind de la protocoale și deciziile CCR, eu cred că n-ar fi normal să se mai redea o asemenea competență. Dar spuneați că Parlamentul a votat cu aproape în unanimitate: e ca la GPS, s-a reconfigurat”.