- În ultima lună, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a blocat extinderea NATO, a avertizat despre o nouă ofensivă împotriva luptătorilor kurzi susținuți de americani în Siria și a alimentat tensiunile cu Grecia, de asemenea membră a alianței.
- Câțiva experți din Occident, dar și din Turcia, dezbat din nou dacă NATO și Turcia ar trebui să se despartă.
- Erdoğan susține că bazele americane din Grecia reprezintă o amenințare pentru Turcia.
În ultima lună, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a blocat extinderea NATO, a avertizat despre o nouă ofensivă împotriva luptătorilor kurzi susținuți de americani în Siria și a alimentat tensiunile cu Grecia, de asemenea membră a alianței.
Câțiva experți, în Occident, dar și în Turcia, dezbat din nou dacă NATO și Turcia ar trebui să se despartă.
De data aceasta, nu sunt singuri. „Părăsirea NATO -ului ar trebui pusă pe ordinea de zi ca o alternativă”, a declarat recent Devlet Bahçeli, liderul unui partid naționalist din coaliția lui Erdoğan. „Nu am existat din cauza NATO și nu vom pieri fără NATO.”
Frustrarea crește și în capitalele occidentale și la Kiev. Mulți din acele locuri au sperat că războiul din Ucraina îl va forța pe Erdoğan să-și reconsidere prietenia cu Vladimir Putin, președintele Rusiei. În schimb, oportunismul a prevalat.
Turcia a vândut drone armate Ucrainei și a închis accesul la Marea Neagră pentru navele de război rusești, dar se opune sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei și justifică deschis capitala Rusiei. Potrivit unui raport din presa turcă, zeci de companii rusești, inclusiv Gazprom, plănuiesc să-și mute sediul central european în Turcia.
Mișcarea lui Erdoğan a afectat și mai mult poziția Turciei în alianță
În afară de câteva cuvinte de condamnare la începutul războiului din Ucraina, Turcia a rămas în relații bune cu Rusia pe tot parcursul. Când ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a vizitat luna aceasta Ankara, omologul său turc a sugerat cu bunăvoință că Occidentul ar trebui să ușureze sancțiunile împotriva Rusiei dacă Rusia își relaxează blocarea porturilor ucrainene. Când domnul Lavrov și-a repetat afirmația că Rusia a invadat Ucraina pentru a o elibera de neonazişti, gazda sa nu a spus nimic.
Mișcarea lui Erdoğan de a bloca aderarea Suediei și a Finlandei la NATO a afectat și mai mult poziția Turciei în alianță. Omul puternic a semnalat că dorește ca țările nordice să extrădeze mai mulți membri ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), un grup armat interzis, și să renunțe la un embargo parțial asupra armelor împotriva țării sale. S-ar putea să cumpere, de asemenea, concesii din America în schimbul retragerii dreptului de veto, sau din Rusia pentru că face contrariul. Erdoğan pare ocazional ostil extinderii NATO ca o chestiune de principiu. Într-o coloană recentă pentru oaspeți pentru The Economist, el a mers până la a da vina pe Finlanda și Suedia pentru că au adăugat un „articol inutil” la agenda lui cerând să se alăture alianței.
Erdoğan susține că bazele americane din Grecia reprezintă o amenințare pentru Turcia
Erdoğan ar fi putut argumenta că au fost necesare câteva crize străine pentru a distrage atenția alegătorilor turci de la circumstanțele lor care se diminuează rapid, deoarece inflația galopanta, măsurată oficial la peste 70%, le devorează economiile și salariile. La sfârșitul lunii mai, el a avertizat cu privire la o nouă ofensivă militară împotriva forțelor kurde din Siria.
Forțat să renunțe la astfel de planuri, probabil din cauza opoziției Rusiei sau Americii sau ambelor, el a ripostat de atunci împotriva Greciei, cerând ca aceasta să demilitarizeze insulele grecești care îmbrățișează coasta de vest a Turciei. El a mai sugerat că bazele americane din Grecia reprezintă o amenințare pentru Turcia (care găzduiește însăși forțele americane).
Acest lucru ar putea fi o bombă și o să explodeze. Dar obstrucționând NATO-UL Finlandei și al Suediei, calitatea de membru în timp ce războiul se dezlănțuie în Europa va avea neapărat consecințe, chiar dacă Erdoğan dă înapoi. Suedia a fost una dintre puținele țări care mențineau vii speranțele Turciei de aderare la Uniunea Europeană. Sprijinul a dispărut acum.
65% dintre turci spun că nu au încredere în NATO
Acesta poate părea un preț care merită plătit lui Erdoğan în cazul în care conflictul îi aprinde baza naționalistă. Politicienii turci, precum și mulți turci mai umili, văd PKK-ul doar ca pe o amenințare pentru securitate și au criticat demult Occidentul pentru că nu își ia în serios preocupările cu privire la grup. Ei s-au supărat în special asupra deciziei Americii de a face echipă cu aripa siriană a grupului pentru a doborî califatul Statului Islamic.
Ei au ajuns, de asemenea, la concluzia că nu se poate avea încredere în Erdoğan să decidă cine este sau nu terorist. Aplicând eticheta miilor de oameni, inclusiv birocrați, academicieni, protestatari pașnici și politicieni kurzi, și aruncându-i adesea în aceleași închisori ca și militanții înarmați, Erdoğan a numit termenul la fel de rău ca și moneda Turciei.
Turcia și Occidentul nu se vor vedea niciodată ochi în ochi pe această problemă, iar bătăia de cap a lui Erdoğan, precum și obiceiul său de a sugera că Occidentul, și nu Rusia, este cea mai mare amenințare pentru țara sa, nu vor face decât să înrăutățească lucrurile. Deja, 65% dintre turci spun că nu au încredere în NATO conform unui sondaj recent, deși 60% susțin apartenența la alianță.
Turcia se află în prima linie a războiului din Siria
Nimic din toate acestea nu înseamnă o condamnare a relației dintre Turcia și NATO. Țările occidentale vor încerca să ocolească dreptul de veto al Turciei oferind Finlandei și Suediei garanții de securitate. Acest lucru ar putea lăsa Turcia marginalizată în cadrul alianței. Dar plecarea sau evacuarea sa din NATO este încă o fantezie. Turcia se află în prima linie a războiului din Siria și aproape de alte conflicte din Orientul Mijlociu, controlează accesul la Marea Neagră, care a fost centrală pentru toate războaiele recente ale Rusiei și servește drept coridor pentru comerțul dintre Asia Centrală și Europa, în special în materie de energie, notează Ben Hodges, un fost comandant al forțelor americane în Europa.
În special în urma războiului Rusiei din Ucraina, Turcia nu are nici un interes să cedeze puterea de descurajare pe care o oferă apartenența la NATO. „Nu cred că se va întâmpla vreodată”, spune Tacan Ildem, fostul reprezentant permanent al Turciei la NATO. Nu există o alternativă credibilă, spune el. Turcia va rămâne, probabil, o durere de cap pentru alianță, chiar și atunci când Erdoğan va fi ieșit din imagine. Dar este o durere de cap cu care va trebui să trăiască NATO.