Turcul Mecanic

„A face pe turcul” – o străveche expresie românească. Indică pe cineva care simulează că nu aude, că nu e interesat de ce i se spune. Amânând și dispărând (sau schimbând peisajul), drapându-se în muțenie, Marele nostru Nicușor o face pe turcul.

Mi-am adus aminte de Președintele Nejucător astăzi, când mă gândeam că Inteligența Artificială a întreupt istoria automatelor. În prostia mea genuină, substantivele “turc”-“automat”-“Nicușor” și dezvăluirile lăudătorilor cum că președintele ar juca șah tridimensional s-au lipit, rezultând imaginea Turcului Mecanic, inventat în 1769 de Wolfgang von Kempelen. Un imbatabil jucător de șah, Turcul. Muta genial piesele și își corecta partenerul, dacă acesta încerca să trișeze, cum a făcut-o Napoleon în 1809, la Palatul Schönbrunn.

Turcul Mecanic i-a învins, pe rând, pe împărăteasa Maria Tereza (în onoarea căreia fusese construit), pe Benjamin Franklin, până și pe Charles Babbage, bunicul computerelor.

O superbă iluzie de care s-au lăsat fascinați toți cei care au avut șansa să piardă o partidă cu el.

Adevărul – într-atât de prozaic încât nici n-ar merita dezvăluit – e că, bine ascuns în spatele angrenajelor, se afla un pitic talentat, care recepționa mutările adversarului printr-un sistem de magneți conectat la piese. Turcul Mecanic a continuat vreun un secol să joace, schimbându-și piticul cu mari maeștri (Allgaier, Schlumberger).

Unde vreau să ajung? Nu la Cotroceni. Nici din greșeală – pe Maidanul lui Mavrogheni (locul unde se află astăzi Palatul Victoria). Genul de scamatorii pe care le etalează automatele de acolo mă depășesc până și pe mine.