Un discurs de conspectat pentru Președintele României

Aproape că aș putea să-l înțeleg: Președintele României e singur și speriat. N-a știut sau n-a putut să-și aleagă consilierii. A acceptat la Externe și Apărare două caricaturi. (Pe cea dintâi a trimis-o în plenul Adunării Generale a ONU, să ne facă de râs, biata de ea – bieții de noi).

Ca să îl ajut să își umple cu folos orele lungi pe care le petrece în biroul de la Cotroceni – un discurs de conspectat, cu multe subiecte de reflecție,  pentru Marele Nicușor. Analiza impecabilă, memorabilă, a președintelui  Finlandei, Alexander Stubb.

Întîi câteva excerpte și, la final, întregul discurs:

„În forma sa cea mai simplă, politica externă se bazează pe trei piloni: valori, interese și putere. Provin dintr-o țară relativ mică, Finlanda. Setul nostru de instrumente se concentrează în principal pe valori și interese. Puterea – hard și soft – este un lux al actorilor mai mari. Puterea unei țări mai mici provine din capacitatea sa de a coopera cu altele. Diplomația inteligentă este cea care oferă unui actor mai mic cel puțin o influență relativă. ONU este un exemplu în acest sens. Actorii mari au putere prin calitatea lor permanentă de membru în Consiliul de Securitate, dar noi, actorii mai mici, putem influența fluxul și refluxul relațiilor internaționale fiind activi pe coridoarele diplomației.

(…) Mi se pare că există o tensiune tot mai mare între cei care promovează multilateralismul – o ordine bazată pe statul de drept – și cei care vorbesc limbajul multipolarității sau al tranzacționalismului. Pot înțelege tentația și rațiunea susținătorilor multipolarității sau ai tranzacționalismului. Dar pot ei rezolva cele mai mari provocări ale lumii, cum ar fi schimbările climatice sau dezvoltarea durabilă? Astăzi, văd multe state, mari și mici, care urmăresc politici externe tranzacționale sau multivectoriale. În esență, scopul lor este de a-și diversifica relațiile cu mai mulți actori, mai degrabă decât de a se alinia  unui singur bloc. Acest lucru poate fi oportunist. Dar poate fi, de asemenea, justificat și rezonabil. Depinde de alegerile lor practice. O politică externă tranzacțională sau multivectorială este dominată de interese. Interesele determină alegerile practice ale statelor, iar acest lucru este pe deplin legitim. Acest tip de politică externă se bazează pe o înțelegere realistă a puterii. Puterea definește limitele a ceea ce este posibil pentru fiecare stat. Cu toate acestea, valorile ar trebui să stea la baza a tot ceea ce facem. Chiar și o politică externă tranzacțională sau multivectorială ar trebui să se bazeze pe un nucleu de valori fundamentale. Fără ele, politica externă se va lovi în cele din urmă de un zid. Dacă pui deoparte valorile ca să îți urmărești nestingherit puterea și interesele, vei găsi în cele din urmă în fața ta exact aceleași probleme pe care voiai să le treci cu vederea (…)”.