Un scuipat de dragon

Am spus de 1000 de ori povestea, de la început la sfârșit. O povestesc acum, a 1001 oară, de la sfârșit la început.  

Dacă și-ar fi pus ceasul să sune când trebuie, Raleigh Ashlin Skelton, fostul Curator al Hărților de la British Museum, ar fi putut împlini în curând 120 de ani.

A trăit cea mai aventuroasă viață între patru pereți din câte cunosc, având o fabuloasă fișă a postului: să adulmece hărţile cum adulmecă marinarii apa, recunoscând mările după miros.

Nu cred că poți trăi mai intens decât urmărind un pește-spadă imaginar sau o longitudinee sau eșuând pe Insula Dezolării (48°35′ şi 49°54′ latitudine sudică, 68°43′ şi 70°35′ longitudine estică) sau purtat spre Insula Înşelăciunii (62°58′37″S 60°39′00″W). Nu poți înțelege viața, dacă n-ai avut niciodată coşmarul că spargi un proţelan de Cholula (subţire ca o coajă de ou). Ai făcut umbră pământului din greșeală, dacă n-ai contemplat bordelurile plutitoare din Canton şi habar n-ai ce e un scuipat de dragon (ambră cenuşie extrasă din viscerele caşalotului).

Dacă – ţinând în mâini celebra hartă Cantino sau identificând curenții pe exhastiva mappa mundi a lui Fra Mauro (veneţianul în slujba portughezilor) – Raleigh Ashlin Skelton a putut să înconjure lumea de mai multe ori fără să-şi părăsească biroul, se adeverește că atunci când pierzi nu ştii ce câştigi.