Undița

Să câștigăm ziua de astăzi (Internațională a Carității, instituită de ONU în memoria Sfintei Tereza de Calcutta) amintindu-ne de “Regina Indiei”.

În septembrie 2016, în predica la Liturghia de canonizare a Maicii Tereza, Papa Francisc a început prin a vorbi despre misterul vieții, „a cărui cheie de înțelegere nu este în mâinile noastre. Protagoniștii istoriei sunt întotdeauna doi: Dumnezeu, pe de o parte, și omul, de cealaltă. Datoria noastră este aceea de a percepe chemarea lui Dumnezeu și apoi de a-I primi voința”.

Tereza a făcut din secolul XX un Secol al Omului. A oferit umanității și cea mai adâncă definiție-avertisment a sărăciei: „Noi credem, uneori, că sărăcia înseamnă a fi înfometat, gol și fără adăpost. Sărăcia de a fi nedorit, neiubit și neîngrijit este cea mai mare sărăcie”.

Tereza ne-a hrănit cu pâinea cea de toate zilele a miliosteniei, risipind prejudecăți pe care le debitam cu emfază. Monseniorul Leo Maasburg, unul dintre biografii Terezei, a întrebat-o odată dacă n-ar fi mai util să-i învețe pe săraci să pescuiască în loc să le dea pește. A răspuns: „Săracii sunt prea slabi să țină undița. După ce se vor întrema în casele mele, o să-i trimit la dumneavoastră să îi învățați să pescuiască”.

Fiecare cărare pe care ridurile o încrustaseră pe chipul ei ducea spre câte o poveste…

Fiecare piatră de caldarâm din suburbiile Calcuttei îi strigă numele, fiecare rigolă îi păstrează imaginea strălucind în unda apelor întunecate.