1001 de nopți. Speranţa

Ce urmează să îţi spun nu e o poveste. E o pagină dintr-o carte, care mi-a intrat pe fereastră, când am deschis-o spre 2025. A zburat până la mine şi ţi-o dăruiesc ca pe un talisman. Numele ei e Speranţa.
“Dacă o speranţă este îngăduită, toate speranţele sunt îngăduite (…). Se întâmplă ca un bolnav atins de o boală mortală şi condamnat de toţi medicii să se restabilească, în ciuda specialiştilor şi a statisticilor. Şi, mai mult, un condamnat la moarte, a cărui execuţie este amânată pentru a doua zi, poate spera – câtă vreme nu este executat – o nouă amânare sau un imprevizibil contraordin sau o neverosimilă graţiere sau orice alt hazard uluitor… Dumnezeu ştie tot ce poate surveni în răgazul a douăzeci şi patru de ore! Toate posibilele care se vor întâmpla pe parcursul acestei veşnicii de o zi!
Un cutremur care, distrugând închisoarea, ar permite in extremis evadarea condamnatului. Cuţitul ghilotinei care refuză să cadă, frânghia care se rupe, puştile care se opresc pe neaşteptate.
Şi chiar în al cincizeci şi nouălea minut al celei de-a unsprezecea ore, intervenţia unui înger… sau a unui salvator. Cine ştie dacă îngerul secundei din urmă nu ar avea timpul, în clipa supremă, să oprească braţul călăului? (…). Viitorul este rezerva inepuizabilă a tot ceea ce este încă posibil”.