Vezi o femeie frumoasă. Crezi că viața a răsfățat-o, dar nu știi niciodată ce orori au privit ochii ei superbi. Uneori însă, zeițele adorate coboară din icoană printre muritori și le oglindesc chinurile. Nu în mitologie, ci în modernitate, precum Lee Miller.
Advertisment
Era o fetiță frumușică și poza pentru tatăl ei. La 7 ani, un adult o violează. Va deveni o adolescentă nevrotică, care se aruncă la 18 ani în fața unei mașini. Șoferul care frânează în ultima clipă e chiar Condé Nast, patronul de la Vogue. Uimit de frumusețea ei, o lansează ca top-modelul anilor 20.
Lee studiază pictura, dar e atrasă de fotografie. Pleacă la Paris, unde devine studenta, iubita și muza lui Man Ray. Foarte curând, îi egalează măiestria.
Recomandări
Prietenii ei sunt Picasso, Eluard sau Cocteau, care o transformă în statuie a frumuseții în filmul Sângele unui poet. Se întoarce la New York în 1932 și deschide un studio foto. Printre clienți, Elizabeth Arden și Helena Rubinstein. Se mărită apoi cu un egiptean și pleacă în Orient. Descoperă și România, a cărei civilizație rurală o fascinează și inspiră.
Vine războiul. În concepția ei, arta e în slujba istoriei. Acreditată de Vogue pe lângă armata SUA, documentează Blitz-ul londonez și eliberarea Parisului. Lee va fi primul fotoreporter ce asistă la eliberarea unui lagăr de concentrare nazist.
Trimite rolele și scrie pe plic un adevărat epitaf al secolului XX: ,,credeți-mă pe cuvânt, tot ce vedeți e real”. În timp ce Hitler se sinucide, Lee se fotografiază în baia lui imaculată, în care a adus pe bocanci noroiul și sângele lagărelor. Pacea va veni, dar cu un preț crunt: depresie post-traumatică, apoi un cancer fatal.
Lee Miller a fost o prea frumoasă fată într-un secol oribil. Și-a compus fotografiile de front cu rigoare de pictor suprarealist, găsind fărâma de umanitate din fiecare coșmar. Azi vezi acel război și pentru că o femeie a străbătut infernul cu ochii deschiși. Și da, avea ochi frumoși…
Partenerii noștri