Eu nu am crezut niciodată că noi ne bucurăm cu adevărat atunci când sărbătorim ziua Națională, un fel de ziua Unirii celei mari, făcute fix pe valul gripei spaniole.. Ce ne-ar putea bucura la defilarea aia de jucării militare de război, „șou of” machoist al statului de drept, partea cazonă?
Advertisment
Și tot de fiecare dată, mi se pare că spiritul acestei sărbători este unul, confiscat de tribună și nu este al nostru, al tuturor românilor. Întotdeauna mi s-a părut o sărbătoare de stat, nu a poporului. Adică o chestie in care statul „ne dă” ceva și noi ne uităm. Iar la noi, se știe, poporul urăște statul și face orice să-l evite, să-l păcălească sau să-l fure. Statul nu suntem noi! Sunt ei, cei cu pensiile alea speciale. Noi suntem cu cârnații și fasolea in frig.
Și în restul timpului, cu bârfa și cu mâncatul de..ceilalalți. Refuzatul decorațiilor va ajunge probabil o îndeletnicire de mare bun simț în viitor. Eu aș refuza o decorație de la acest stat român.
Recomandări
Așa că, vă dau repede trei motive pentru care vreau altă zi națională:
1. E frig și e Republică. Republica s-a instalat ilegal, se știe. Și așa se și comportă. 10 mai era mult mai potivită pentru mici, bere și imbrăţișări populare.
2. Defilarea Armatei. Un fel de „țară, țară, vrem ostași” din care rezultă că „România suntem noi, ăștia care te facem pe tine cu legi, arme și microfoane!”. Ceilalții României nu există sub Arcul de Triumf. Poate doctorii, într-o pandemie, dacă e..
3. Oamenii care folosesc prilejul de a vorbi despre ei și pozele lor. Pentru că la sărbătoarea asta naţională e vorba despre fericire. Mai suntem noi în stare să ne bucurăm în stradă, împreună, pe românește, în afara momentelor când batem pe cineva la fotbal!?
Nu prea cred..
Partenerii noștri