Trăim o perioadă confuză.
Nimic nu pare că e ca înainte, iar reacțiile noastre la ceea ce se-ntâmplă sunt mai degrabă bizare.
Știam până acum că avem o patrie, o țară, un teritoriu, o cultură, că suntem stabili undeva pe glob.
Astea, să zicem că încă le mai avem…
Mai știam că, de bine de rău, aveam un set de drepturi pe care Statul le garantează, deși eram conștienți că, uneori, doar dă din gură.
De ceva timp, mai toate reperele de siguranță au devenit dacă nu incerte, oricum, mai diluate.
Nu e vreo noutate că UE a preluat din suveranitatea statelor membre, folosind, mai mult sau mai puțin abil, teme de presiune.
Nouă ne opune chestiunea statului de drept.
Adevărul e că mai avem multe de făcut ca să devenim realmente un stat de drept.
Totuși, eu mă așteptam ca observațiile Uniunii să se refere la cu totul alte subiecte.
Unul dintre ele, ar putea fi respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Mi s-ar părea mult mai firesc să vorbim despre asta, decât despre desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție.
Cu atât mai mult cu cât noi avem o experiență totalitară care ne-a deformat conștiința.
Pe mine m-ar bucura ca cetățeanul din Estul fost comunist să beneficieze de o atenție specială în ceea ce privește drepturile și libertățile sale.
Nu mai vorbesc dacă Uniunea ar sta cu ochii pe statul susceptibil a fi moștenit reflexe totalitare, decât pe chestiuni conexe cetățeanului.
Mai ține cineva minte care sunt drepturile sale fundamentale sau dacă ele îi mai sunt asigurate ?!
Nu cred !
Mai știe cineva că persoana fizică are „dreptul de a dispune de sine însăși” ?! ( art. 60 C Civ )
Sau că „viața, sănătatea, și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal”, ori că „interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei” ?! ( art. 61 C Civ )
Constituția definește Patria și dreptul meu.
Din păcate, ea a devenit o broșură…