Un schelet pentru București… M-a pus naiba să-mi arunc o privire asupra așa-zisului târg de Crăciun organizat de Primăria Capitalei. Mărturisesc că atunci când primarul general a anunțat că vizitatorii „târgului” său trebuie să plătească o taxă de intrare, am zis că nu poate exista ceva mai meschin.
Advertisment
E-adevărat că imediat m-am gândit că s-ar putea să mă fi hazardat. Când am văzut „bradul” traforat mi-am dat seama că avusesem dreptate. Atât de tare m-a „lovit” imaginea acelei încropeli de scânduri așezate în formă de „brad”, încât m-am dus repede la DEX ca să verific dacă „meschin” e suficient sub toate aspectele sale semantice. P
e lângă sensul comun arhicunoscut, sărăcăcios, zgârcit, calicos, mi-a atras atenția sensul potrivit căruia meschin trădează lipsă de generozitate, de noblețe sufletească. Fix așa! Ce naiba de generozitate sau noblețe sufletească poate avea cel care a traforat emoțiile noastre în scânduri stinghere ordonate stupid și sinistru. Un schelet pentru București ! Primarul sau cine, Doamne iartă-mă, o fi conceput porcăria asta ar avea nevoie de un consult medical sau, măcar, psihologic. Lipsa emoției, a empatiei, față de cei care așteaptă această perioadă tocmai pentru încărcătura sa magică și nu e nevoie să fie neapărat religioasă, este temeiul foarte serios pentru un astfel de consult.
Recomandări
Copii și maturi în căutarea continuă a copilăriei și a emoțiilor ei, sunt duși pe un tărâmul tern, murdar, insipid, tâmp, mincinos și abject al lui Moș Gerilă ateul. „Bradul” din scânduri e ca un coșciug pe care, sinistru, ni-l oferă primarul și primăria sa. E ca o felicitare la o înmormântare. Oricum, așezarea e perfectă, sub coada calului… „Bradul” ăsta e al lui Moș Gerilă, cel pe care nimeni întreg la minte nu-l mai așteaptă, personajul prin care comuniștii l-au uzurpat pervers pe Moș Crăciun în conștiința copiilor. Moș Gerilă…. Moșule, știi ceva?! Lasă calu’ aici și du-te ! Du-te… de-a dura!