Cultura muncii exagerate „Eu nu le zic oamenilor mei să stea peste program și nu le-am cerut așa ceva vreodată. Ce ar trebui să fac, să îi trimit acasă?”

Ați auzit vreodată această replică? Eu o aud mai des de cât mi-aș dori.

Sunt cel puțin două idei care merită punctate.

Recomandări

MAKE EU GREAT AGAIN
RĂZBOI ȘI PACE
SE ROAGĂ PENTRU NOI
NOTA DE PLATĂ
FIDELITATEA, BOALĂ GREA
NOLAN IA STARURILE

De cele mai multe ori, ca lider nu trebuie să spui nimic angajaților ca să se ajungă la astfel de situații. E de ajuns să accepți și ocazional să recompensezi oamenii care muncesc peste puteri și ai o cultură a perfecționismului.

Nu e despre ce zici. E despre ce faci. sau nu faci.

Apoi, dacă ții la performanța organizației tale și la sănătatea și echilibrul oamenilor, poate chiar îi trimiți acasă.

Există mai multe cercetări care spun că performanța noastră scade când încercăm să facem mai mult decât ar trebui.

Dacă lucrăm 50 de ore pe săptămână, performanța noastră începe să scadă dramatic, iar odată ce ajungem la 55 de ore, de acolo practic stagnăm. Adică din punctul de vedere al performanței e totuna dacă lucrăm 55 sau 70 de ore pe săptămână, cele 15 ore în plus se contorizează doar la oboseală. Cel puțin asta spune o cercetare de la Stanford.

Vrei oameni performanți? Fii atent la ei. Și da, câteodată trimite-i chiar acasă. Sau, și mai bine, nu sta tu, ca lider, la birou peste program.

Vrei oboseală multă, burnout chiar, pentru aproape niciun câștig la nivel de performanță a organizației? Încurajează perfecționismul și cultul muncii în exces.

Câteodată mai puțin este mai mult.