Ciprian Porumbescu, fiu de preot, s-a născut în 1853, la Șipot (Suceava), într-un sat ca atâtea altele, unde se auzea cum, „sara pe deal, buciumul sună cu jale”. Copilul avea să facă parte din generația eminesciană de mari intelectuali și de luptători pentru unirea românilor. A fost un compozitor și un muzician român, vestit pentru „Balada” sa, în care a pus prin sunet doinit toată durerea poporului său, aflat în așteptarea izbăvirii.
Advertisment
Sărac din oameni săraci, a început deprinderea muzicii la Suceava și Cernăuți și a ajuns apoi la Conservatorul din Viena, avându-l, între alții, ca profesor pe Anton Bruckner. A învățat și teologia ortodoxă la Cernăuți. La Viena, a dirijat corul Societății „România Jună”, organizată de studenții români și a compus numeroase piese corale, grupate în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români”. A compus prima operetă românească, „Crai Nou”, a cărei premieră a avut loc în 1882, la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov. A mai scris „Pe-al nostru steag e scris unire”, piesă devenită melodia imnului Albaniei; a mai compus Rapsodia română pentru orchestră, Serenadă, La malurile Prutului, Inimă de român, Cântecul Tricolorului. Acesta din urmă a fost un timp imn al României, cu numele de „Trei culori”.
Ciprian Porumbescu s-a stins, fiind grav bolnav, la vârsta de 29 de ani. A avut o viață cu zece ani mai scurtă decât a lui Mihai Eminescu și nu a apucat nici el să vadă unirea Bucovinei cu România. Este prețuit ca mare compozitor și mare luptător pentru libertatea națională.