O poveste rea? Un puști de 12 ani a decis să plece definitiv la Tatăl său, drept cadou de ziua de naștere a Mamei sale. În urma sa a rămas o scrisoare:
Sper ca de astăzi Mama să ai parte de toată fericirea. De 12 ani aud, zilnic, că ești nefericită de când m-am născut. Știu eu ți-am stricat viața!
Că Tata te-a părăsit din cauza mea. De la 3 ani, de când întrebam unde este Tata, tu răspundeai așa „din cauza existențeintale a plecat”. Am șansa să văd dacă ai mințit, in curând.
Că ai rămas fără job, din cauza mea. Păi nu este vina mea pentru orice?
Că te-ai îngrășat, din vina mea. Normal, eu am mâncat cantități mari de mâncare pline de zahăr și ulei.
Că niciun bărbat nu te vrea, fiindcă exist. Ultimele două cuvinte, sunt bolnave! Așa ca mintea ta! Fiindcă exist!
De azi nu mai exist. Ești liberă să te îngrași, să bei și să te droghezi. Te rog să aduci pe cine vrei acasă. Te rog să dormi oriunde vrei, doar pe patul meu nu. Am înțeles cum te ascunzi în spatele cuvintelor și cum m-ai făcut să nu cred în Tatăl meu. Toate lucrurile rele, spuse despre el, sunt doar minciuni.
Rămâi cu bine, singură. Nici eu și nici Tata nu te deranjăm.
De astăzi aleg să fiu fericit, lângă Tata.
Am înțeles de ce exist! Să recuperez emoțional un om! Pe Tatăl meu! Pe care l-ai alungat de acasă, furioasă pe viață si bolnavă de depresia postpartum. Mama mea nu mă urăște! Depresia mă urăște. Când ai să te faci bine de mândrie și furie, vei putea reface familia. Până atunci eu exist lângă tata.
Am citit povestea de câteva ori și am extras traumele copilului.
1. Sabotarea de către Mama a relației cu Tatăl. Traumă!
2. Învinuirea extinsă a minorului, pe parcursul a 10 ani. Traumă!
3. Implementarea din partea Mamei a ideii că puștiul este vinovat pentru toată
neputința sa. Traumă!
Voi ce credeți că o să se întâmple? Ce reacție o să aibă Mama biologică?
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri