Să-ți fie bine. Pălăria cu vise

Alergăm unul in fața altuia, pe malul mării. Nisipul ne protejează tălpile și marea ne sarută fiecare pas.

Ascult cum Soarele se joacă în părul tău și-ți șoptește cât de frumoasă ești.

Nu mă mai tem de nimic. Nici de ceea ce spun oamenii, nici de răutatea lor. Am ales să fac bine.

Îmi aduc aminte de momentul în care ușa s-a deschis și ne-am intersectat privirea. Mă studiai. Iar eu mă simțeam intimidat de liniștea ce a apărut brusc intre noi. Era ca si cum expresia „am ajuns acasă” se materializase.
Te-ai așezat în fața mea pe canapea, ai inceput să plângi si sa vorbești iar la întrebarea de ce crezi că nu pot să înțeleg partenerul, am răspuns sec: de proastă.

Te-ai oprit din plans. Brusc. Si ai intrebat gâtuită de emotie: cum adica de proasta.

Faci prostia repetată de a așeza toți partenerii pe piedestale, iar tu, exiști intr-o cușcâ.

-Stiu de ce fac asta! Din singuratate
Mă regăsesc in visul cel mai negru, in care mica fiind și întorcându-mă de la școală, am găsit casa goala, hoții furase-ra tosta modila. Tatal când a ajuns acasă a facut primul atac de panică, in anii ce au urmat, a făcut sute de atacuri de panica. Imi doresc ca partenerii mei să nu facă atacuri de panică. Mă anulez ca să fie bine

-Ce anulezi? Marea și nisipul? Senzația din talpă când alergi pe apă? Dragostea? Stai în așteptarea răului, preconizand finalul de relații.

-Hai să mai incercăm odată:
Alergăm unul in fața altuia, pe malul mării. Nisipul ne protejează tălpile și marea ne sarută fiecare pas, în special tie

-Ascult cum Soarele se joacă în părul tău și-ți șoptește cât de frumos și liniștit ești, lângă mine.

• Ducă-se răul de unde a venit. Soarele a răsărit pe strada mea si nu mai astept să se întâmple ceva neplăcut ca să simt că trăiesc. Imi propun să mă tin de promisiunea: Să-Ți fie Bine! De mine vei avea grijă, la fel și eu de tine. Valorificăm timpul, impartindu-l la doi.

Pălăria cu vise te include și te ocrotește, atât timp cât vei accepta să fac parte din viața ta.