Să-ți fie bine! Singurătatea 

Singurătatea.

M-am născut să fiu singur, înconjurat de oameni care nu mă văd, sau m-am născut să le arăt celor de jur cât de bine este să îmbrățișezi singurătatea?

Atunci când sunt singur, ce sunt și cine sunt? Un om independent? Da! Un om îngrijit! Da! Un om fericit? În propria ta singuratate? Da!

Un om ce găsește timp pentru orice și oricine? Da!

Dar cu singurătatea ce faci? Pai ce să faci că tu te-ai obișnuit cu ea, nu tu o vezi, cei din jurul tău o văd și o reproșează sub forma unei boli. De ce este atât de rău să fi singur? Singurătatea nu înseamnă cumva independența deplină? Dar si regretul că nu ai cu cine să schimbi o vorbă? Ba da! De aceea există dialogul interior.

Real? Nu ai nevoie de nimeni, fiindcă niciodata nu ești singur, mereu Dumnezeu este cu tine. Cei din jurul tău, au nevoie de tine! De mintea ta uluitoare! De sufletul tău bun! De timpul și de banii tăi! De forța gândurilor tale! De talentul tău!

Singurătatea te delimiteaza de cei care au mii de prieteni si care se consumă pentru oamenii ce nu ii merită. Tu te consumi doar pentru ce se merită și faci lucrurile perfect, de aceea si invidia ce ajunge la tine din greșeală. Știi care este fericirea, în cazul tău? Cei de lângă tine au impresia ca te pot controla ca fac parte din mintea ta. Tu le aparții lor. Tu ești resursa lor. Dacă tu nu mai ești singur și esti al lor, ei au ce să consume. Te consumă pe tine!

Sa nu fugi niciodată de singurătate! Singurătatea garantează independența în fața tuturor celor care vor ceva de la tine. Vei putea gândi liber și vei putea scrie tot ce altii visează. Îți este indusă ideea că esti defect, doar fiindcă nu vrei să ai stăpâni care să decidă cum stai: șezi, culcat, rostogol, goleste-ti buzunarele. Ce e al tau e al meu!

De ce să intrăm în viața ca sclavi, când putem să fim stăpâni peste noi?