Sunt o mamă singură. Zilele trecute am avut cea mai urâtă și mai penibilă zi din viața mea de mamă singură. Am fost la nunta celei mai bune prietene. Nu am vrut, dar suntem prietene de peste 30 de ani. Mi-a fost alături în cele mai grele momente, zilele de după divorț și mi-a zis că nu concepe să se căsătorească fără mine lângă ea, așa că am acceptat. Dar nu m-am acceptat pe mine. Nu mi-am acceptat atitudinea, reacțiile, emoțiile. Eram geloasă pe ea. Roșie de gelozie. Era iubită, adorată, prețuită de un bărbat extraordinar. Iar eu eram roșie de gelozie și neagră de supărare. Neagră de supărare pe mine, pentru că sunt geloasă pe ea. Pe cea mai bună prietenă a mea! Cea care mi-a fost alături când toți m-au abandonat. A fost greșeala mea că am venit singură. Puteam să o iau pe mama, sau să îl iau pe băiețelul meu Andrei, sau chiar să îi iau pe amândoi, nu să îi las acasă. Așa, aveam alături oamenii mei cei mai dragi care îmi mai distrăgeau atenția de la singurătatea mea. Mă mai apărau și de toți libidinoșii care beau la o nuntă cât pentru trei daruri. Libidinoși care m-au văzut singură și care au aflat și că sunt o mamă singură. În mintea lor de looseri, țintă sigură. Căprioara care abia așteaptă și ea să o dezbrace un bărbat. Ce triști! N-am putut să le simt transpirația și respirația lângă mine. Îmi murdăreau minunația de rochie și îmi pălea parfumul scump în fața lor. Așa că am plecat. Stăteam plecată 55 de minute, reveneam 5 să mai vorbesc cu prietena mea. Și așa am ținut-o toată noaptea. Ea m-a simțit mereu acolo, iar eu m-am pus la adăpost. Am ajuns acasă la 5 dimineața și m-am băgat în pat lângă băiețelul meu. Până la 8 când s-a trezit, au fost cele mai frumoase 3 ore din viața mea. De azi înainte, o să mă protejez mai mult. Sunt sigură!
Advertisment