Sunt o mamă singură. Și a sosit the most wonderful time of the year. De-a dreptul wonderful, mai ales când copilul are serbarea de Crăciun la școală și fostul are alte priorități. Nu puteau să pună și ăștia serbarea luni la prânz, trebuie neapărat să o pună vineri seara, să strice planurile tuturor. Dacă vrea omul să plece din oraș sau din țară? Nu strică planurile tuturor, le strică doar pe ale tale. Pentru alți părinți, copiii sunt prioritatea. Parisul și Dubaiul nu pleacă nicăieri și mai pot aștepta un weekend. Copilul tău are serbare o dată pe an.

Sunt o mamă singură la serbarea de Crăciun a Mariei. Cântă cel mai frumos din clasă și a primit cel mai important rol și cel mai lung cântecel pe care îl fredonează de dimineața până seara. Mami, o să vină tati la serbare? Nu știu, mami. Întreabă-l pe el! Sincer, m-am săturat să fiu mesagerul lui. Să mint copilul că i-a apărut o urgență și nu mai poate să ajungă. Nu, prietene. Spune-i tu! Asumă-ți tu! M-am săturat să fiu un mesager de vești proaste, să o văd cum lasă capul în pământ și fățuca i se umple de lacrimi. Și m-am săturat să-i iau apărarea. Vai Maria, săracul tati, are atât de multă treabă. Nu, nu are treabă. Are doar alte priorități. I-a mai și promis că ajunge. Cuvântul lui nu mai valoareză nimic în ochii ei. Ce fac? Îi spun toate astea copilului? Nu, că nu vreau să o rănesc. O să își dea seama singură ce tată are. Așa că am ales să nu îi spun nimic. I-am zis doar să îl întrebe pe taică-su, când se vede cu el, dacă vine la serbare. S-a uitat în ochii ei și i-a zis că da. Nu a venit. După serbare, Maria plânge: Tata, te urăsc. Mi-ai promis! Păi, iubita, am vrut să vin, dar mama ta nu mi-a spus când și unde! Ce om de nimic… Noroc că mi-am învățat lecția și știu cu cine am de-a face. Așa tot ce am să îi transmit, îi transmit în scris. Iar Maria e mare, știe să citească. I-am selectat mesajele în care îi spuneam, de vreo 3 ori chiar, când și unde e serbarea. Nu e nevoie să îmi arăți, mami. Știu mai multe decât crezi! N-am mai avut replică.