Sunt o mamă singură. Și-mi place la nebunie statutul ăsta! Mi-a fost greu vreo lună, două după divorț, dar am realizat, după câteva ședințe de terapie, că mi s-a întâmplat cel mai bun lucru din lume. Viața cu fostul era anostă tare.

Și o panică totală. Veșnic panicat să nu răcească fetița noastră, Maria. Panicat să nu se înece. Panicat să nu ia vreun virus. Panicat să nu-și rupă vreun picior. Panicat de viață și punct. Iar noi două, noi două suntem cele mai zen ființe pe care le-am cunoscut. Un izvor necesat de “ce-o fi, o fi, hai să ne trăim viața cât putem noi de frumos”. Și mai aveam noi un punct pe lista de dorințe. I-a venit costumul de surf, am rezervat o săptămână în Canare și-am plecat. Pa și pusi. Fără comentarii. Te căutăm noi, băiete! Știi că nu mai ai niciun drept să comentezi unde duc fetița și ce fac cu ea. Ți-ai pierdut dreptul ăsta când ai plecat de-acasă cu alta. Și tare bine ne-ai făcut! Ne pare rău că ai fost părăsit la fel pe repede precum ai plecat de-acasă, dar știi vorba aia: culegi ce-ai semănat! Și-acum c-am scăpat de tine și suntem singure acasă, te anunț că nu o să fie un papă-lapte copilul meu, din cauza ta și a maică-tii care te-a crescut într-un bol de sticlă. Așa că zi mersi că te las să o mai vezi. O fac pentru Maria, nu pentru tine. Și stai liniștit că dacă o să vină ziua în care o să îmi spună că nu mai vrea să vină la tine sau că nu se mai simte bine la tine, va fi ultima în care o să o mai vezi. Ți-o mai arăt în poze. La surf! Hai pa, ne e bine și fără tine. Chiar mai bine. Sunt sigură!

Recomandări

NU SE POATE FĂRĂ SUA
NOI DETALII DESPRE ASASINARE
HAMAS ARE TERMEN LIMITĂ
LIBER LA SINUCIDERE ASISTATĂ
VÂRSTA NU CÂNTĂ
ZIUA ȘI POSTAREA